La marginea orașului, două suflete pierdute încep a spune o poveste. Două suflete, întinse pe șinele de tren, dar unul din ele își dorește să dispară. Două suflete ce țes împreună fir cu fir, propoziție cu propoziție, povestea vieții lor, povestea a...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Eram pe niște șine de tren, la margine de Gangseo-gu. În mijlocul unei seri de vară nu mă așteptam să văd un băiat destul de tânăr întins pe șine. Și totuși, și eu eram destul de nebun să mă așez pe ele, fix lângă tânărul de care ziceam.
-Kang Taehyun? Întreb eu, apropiindu-mă.
-În lacrimi și suspine, răspunse acesta pe același ton, făcându-mă să râd încet.
-Cu ce ocazie m-ai chemat?
-Ai spus că ești scriitor, nu?
-Și ziarist de altfel, spun mândru.
-Domnule Choi, v-am chemat astăzi aici pentru a vă spune o poveste. Poate e demnă de o carte, o poveste sau un articol. Dacă n-o fi, măcar cineva să ne știe povestea.
-Și când doriți să începem?
-Chiar aici, chiar acum, domnule Choi.
-Te rog, spune-mi Yeonjun, îi vorbesc eu, zâmbind, neștiind ce avea să mă aștepte.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
