La marginea orașului, două suflete pierdute încep a spune o poveste. Două suflete, întinse pe șinele de tren, dar unul din ele își dorește să dispară. Două suflete ce țes împreună fir cu fir, propoziție cu propoziție, povestea vieții lor, povestea a...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
–Beomgyu, tu ai mai avut prieteni până acum?
–Nu.
–Cum să nu?
–Pur și simplu.
–Dar..Suntem de aceiași vârstă!
–Și?
–Nu știu, nu ți-ai făcut prieteni prin liceu?
–Nu. Și fii respectuos, sunt mai mare decât tine, spuse Beomgyu în timp ce își dădu ochii peste cap.
–Vai, contează așa tare câteva luni?
Se lăsă tăcerea între ei. Beomgyu se uita la lună, parcă ignorând privirea arzătoare a roșcatului. Taehyun își puse bărbia în palmă. Cum să nu ai prieteni în liceu? Beomgyu era, ce-i drept, un om mai greu de abordat, însă părea că se înțelege cu el. Ce i-au făcut atât de rău oamenii încât să nu vrea să îi aibă pe lângă el? Sau, ce le-a făcut el oamenilor?
Oare pentru ce era Beomgyu cu adevărat în mijlocul nopții pe șinele de tren?
O întrebare la care Taehyun nu era sigur că va găsii un răspuns. Și, în alte circumstanțe, o întrebare ce, poate, nu va avea niciodată un răspuns.
Poate Beomgyu era doar în imaginația lui.
Poate Taehyun simțea că înnebunea.
Poate Taehyun era doar în imaginația lui Beomgyu.
Poate șinele nu erau chiar așa de reci precum păreau.
Poate doar sufletele lor erau înghețate.
Poate.
Poate nimic din acest scenariu nu exista.
Poate.
–Eu și prietenii mei mergem des într-o cafenea. Se numește Pink Latte. Probabil o știi, e aproape de liceul 23. La naiba, sunt sigur că o știi! Dar să îți zic, acea cafenea e preferata noastră din două motive!
–Ok.
–Întreabă-mă care sunt acelea, nătărăule!
–Doamne ferească...Care sunt acelea?
–Primul: Cafeaua este cea mai bună din tot orașul. Iar al doilea..
–Ospătarul căruia nu-i vezi fața?
Taehyun căscă ochii mari, dezechilibrându-se și căzând în iarbă. Beomgyu nici nu se uita la el. Merse în patru labe până în fața brunetului, continuând să se uite la el cu o privire plină de frică și puțină stânjenire.
–Vă aud mereu cum vorbiți. Nu cred că realizați ce voci puternice aveți, continuă Beomgyu, de asemenea continuând să îl ignore pe cel din fața lui.
