La marginea orașului, două suflete pierdute încep a spune o poveste. Două suflete, întinse pe șinele de tren, dar unul din ele își dorește să dispară. Două suflete ce țes împreună fir cu fir, propoziție cu propoziție, povestea vieții lor, povestea a...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
–Apropo, știai că modul în care ții țigara în mână spune ceva despre tine?
–Și despre tine ce ar putea spune?
–Păi, ai mai fumat vreodată?
Beomgyu ține o țigară între degetul mare și arătăror, ascunzând-o parcă sub 3 degete când trage din ea. Își suflă în pumn fumul, ca pe o dorință de împlinit sau ca pe un secret, la fel cum ții zarurile în mână la Monopoly și le sufli pentru noroc. Taehyun îl privește indiferent; inspiră din parfumul de tutun și îl aduce în adâncul plămânilor săi, înghițindu-i sec aroma tacită. În aer plutește a tei, (nu este precizat de unde, din ce cauză, deoarece) iar ce doi fumători șed în continuare pe șinele de tren, obosiți parcă după o seară lungă, la fel ca un cuplu măritat întors de la o nuntă plină de discuții politice (și vin). Pe cer, un crai nou își face apariția pe cerul senin și pare că luna s-a făcut Soare, tranchilizant al boltei cerești, ca o lebădă într-un lac jegos care nu mai pare chiar așa oribil când vezi lebăda plutind pe el. Ce contrast! Ce culoare! (Stai, negrul se consideră culoare?) Două privighetori cântă scârțâit și sinistru în negura nopții, de ajuns de înspăimântătoare cât să îi apropie pe cei doi băieți, parcă în căutarea adăpostului. Fumul țigării se împrăștie prin noapte.
–Fumător pasiv se pune?
–Merge! Na, presupunem că ai mai mulți oameni în jurul tău care fumează, iar tu nu îi cunoști prea bine. Pițipoanca ce ține țigara între degetul arătător și cel din mijloc și când trage își dă ochii peste cap e tare pesimistă! A, da, tipul ăla ciudat și puțin piroman care își ține țigara orientat cu vârful spre propria palmă? E un tip calculat, nu numai pentru faptul că își calculează exact limita fină dintre masochist și piroman. Taică-tu, care o ține între–
–N-am tată, dar zi..
–Ah, scuze, am uitat... Continuând! Cel care ține țigara la baza dintre degete e un intelectual contemplativ, care ghici ce face? Contemplează toată ziua! De aia nu-i atent niciodată când vorbești cu el!
–Și, mă rog, tu ce tip de om ești?
–Eu?! Întreabă Beomgyu cu o asprime jucăușă în glas, mirat (sarcastic vorbind) aproape de întrebare. Oh, eu sunt milionarul din Texas direct și prietenos!
–Vai, drăguță!
Cei doi râd. Beomgyu își termină țigara și o stinge de șine, apoi aruncă chiștocul cât mai departe, ca pe o piatră într-un lac. Bolta cerului se deschide în straturi și straturi și în jumătăți și sferturi, iar cele două privighetori se despart și cântă din dreapta și din stânga, în timp ce tinerii se ridică fericiți de pe șine și încep a alerga unul după altul în căutarea chiștocului aruncat pe undeva prin firul des al câmpului. Se țin unul după altul la o distanță de câțiva metri și joacă un teatru ieftin, ca două imitații triste, căutându-se prin întuneric, făcând fețe și atacându-se în joacă. Râd ca doi drogați unul de altul, se strâmbă, abia dacă se văd prin ceață, luna tremură și cerul se închide, privighetorile s-au înecat în frig și în neant mai înoată o barcă dintr-o parte în alta, mai dă la vâsle un colac de salvare, se mai scufundă o stea.
