La marginea orașului, două suflete pierdute încep a spune o poveste. Două suflete, întinse pe șinele de tren, dar unul din ele își dorește să dispară. Două suflete ce țes împreună fir cu fir, propoziție cu propoziție, povestea vieții lor, povestea a...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Lucifer. Un înger căzut.
Taehyun. Un înger căzut.
Care-i diferența?
Înapoi în poziția inițială, pe șinele de tren, doi băieți privesc stelele.
-Lucifer.
-Lucifer? Întrebă Taehyun.
-Lucifer! Îi răspunse Beomgyu, uitandu-se la el.
-Ce-i cu el?
-Tu ești Lucifer! Spuse cel mai bătrân cu un zâmbet în colțul gurii, mirându-l pe Taehyun.
-Semeni cu el.. continuă Beomgyu. Doi îngeri căzuți.
-De unde ai scos-o pe asta? Întrebă curios roșcatul, râzând la sclipirea din ochii brunetului.
Un moment de tăcere, parcă prea lung, se lăsă între cei doi. Taehyun cugetă asupra ideii lui Beomgyu. El? Lucifer? De unde?
-Te înșeli, Beomgyu.
-Convinge-mă, spuse băiatul, primind o privire nesigură. Convinge-mă că nu ești Lucifer. Spune-mi cine ești dacă nu el.
Și între noi fie vorba, Beomgyu avea să greșească, dar nu în totalitate, pentru că Taehyun chiar e Lucifer, dar între cei doi numai primul se va întoarce în rai, unde-i e locul.
Nimeni nu știe cu adevărat cine a fost roscatul înainte. Nici măcar el. Actele orfelinatului nu i-au lăsat nimic în afară de o tonă de întrebări. Întrebări fără răspuns. Până și viața lui era pentru dânsul un semn de întrebare. Cine era el cu adevărat? Cine era Taehyun? Sau, mai bine spus, cine este Taehyun?
Atât de multe întrebări, atât de puține răspunsuri.
Prima întrebare la care Taehyun a primit vreodată raspuns avea să fie una clișeică, pe care ne-o punem în fiecare zi și care dăinuie cu noi.
"Ce este viața?"
Iar răspunsul primit a fost unul deoparte intrigant, cât și unul oarecum liniștitor.
"Un calvar."
Taehyun însă știa acest lucru încă de gând s-a născut. Poate chiar de dinainte. Și, mai pregătit ca niciodată, roșcatul avea să o facă și peste această nenorocire abătută asupra lui. Nenorocirea numită viață, care ne desparte de fericirea eternă.
Moartea.
Trăind din nimicuri, însă mereu cu o inimă mare, Taehyun a fost mereu genul care să nu ceară mult și să se mulțumească din puțin. Așa a trăit șase ani în orfelinat, oferind din ce avea copiilor mai mici decât el și fiind mereu mulțumit cu ce îi rămânea.
