MICUȚA BALERINĂ (publicată)

Capitolul 6

 — Nu o să ne fie uşor! îmi spune Rya reticentă.

— Nu, recunosc şi eu. Dar nimic din ceea ce merită nu e uşor. Şi noi doi ştim asta foarte bine! fac referire la faptul că amândoi muncim şi pierdem mult timp cu dansul şi fotbalul.

— Bine, încercăm! acceptă în cele din urmă şi nu mă pot abţine să nu o sărut din nou.

— Rya! strigă, de data asta, Taylor.

— O, Doamne! Ce o să creadă Amanda şi Taylor? spune ea speriată.

— Sunt prietenii tăi, ar trebui să se bucure pentru tine! îi zic, dar nu pare convinsă.

— Și dacă lumea va comenta? Eşti foarte cunoscut şi...

— Rya! Taci şi sărută-mă! îi spun şi o trag din nou în braţele mele, bucuros că mă ascultă.

Rya

Când ieşim totuşi din cameră, Amanda şi Taylor nu spun nimic, doar stau şi se holbează la noi, curioşi. Nu ştiu ce să le spun şi prefer doar să mă prefac că nu s-a întâmplat nimic.

— Trebuie să plecăm dacă mai vrei să mergem acolo! îmi şopteşte Amanda.

Oh! Am uitat că am promis că mergem la depozit! „Discuţia" cu Jay m-a făcut să uit absolut orice altceva. Îi arunc o privire rapidă şi văd că mă priveşte curios. Sunt sigură că a auzit şoapta Amandei şi aşteaptă să-i spun unde mergem. Oare trebuie să-i spun? Nu cred că ar avea nimic împotrivă să mă duc undeva la dans, dar dacă ar ştii exact unde mergem, nu cred că mai scap aşa uşor. Mi-ar interzice să mă duc?

Când vede că nu spun nimic, ridică uşor o sprânceană şi pare şi mai curios.

— Mergem la o sală de dans, mai exersăm şi noi nişte dansuri mai moderne, îi spun fără să pot să-l privesc în ochi şi nu-mi place că trebuie să-l mint.

De fapt, nu mint, doar nu dau amănunte. Dar tot mă simt prost. Şi nu e un început prea bun...

Jay mă ia de mână şi mă trage după el în bucătărie, în timp ce Taylor strigă după noi:

— Nu, nu din nou! Aţi discutat deja mai mult de o oră!

— Acum îmi explici şi mie unde aveţi de gând să vă duceţi şi de ce pari aşa de vinovată din cauza asta? mă întreabă Jay serios.

— Mergem la dans, nu te-am minţit! îi spun privindu-l de data asta în ochi. Doar că nu e o... sală aşa cum îţi imaginezi tu. E... un fel de street dance.

— Rya, e periculos! Acolo pot fi tot felul de indivizi! Nu vreau să păţeşti ceva!

Îl înţeleg şi îi înţeleg grija, dar vreau să merg, măcar o dată.

— Jay, ştiu să am grijă de mine! Şi nu voi fi singură, Amanda va fi cu mine. Ea a fost acolo de mai multe ori, singură şi nu a păţit nimic!

Îl văd cum se încruntă şi încearcă să-şi înfrâneze dorinţa de a-mi interzice să mă duc.

— Ai încredere în mine, te rog! îi şoptesc în timp ce îmi pun palma pe obrazul lui.

Se uită în jos la mine şi pare disperat de încăpăţânarea mea. Apoi îşi zdrobeşte buzele de ale mele într-un sărut în care îşi pune toată frustrarea.

— Trebuie să învăţăm să avem încredere unul în altul, îmi spune când aproape că nu mai pot respira. Iar pentru asta trebuie să nu ne minţim sau să ne ascundem lucruri! şi regret că nu i-am spus de la început, deschis, unde vreau să mă duc. Aşa că o să am încredere în tine, dar mă pui pe apelare rapidă la telefon şi, în caz de ceva, mă suni imediat, ne-am înţeles?