MICUȚA BALERINĂ (publicată)

Capitolul 8

Jay

Chiar dacă ştiu că nu e o idee bună să intru cu Rya, nu o pot lăsa singură. Noi doi, singuri în casă, clar nu este o idee bună! Dar intru totuşi, încercând să mă înarmez cu cât mai multă răbdare şi conştient că o să mai am o noapte albă. Din nou.

— Mă scuzi puţin, îmi spune zâmbind, mă duc să fac un duş şi să mă schimb.

Rya mă pofteşte în sufrageria largă, decorată cu mult bun gust. Habar nu am ce sunt părinţii ei, dar se vede că au o situaţie materială bună. Totul din jurul meu arată asta. Îmi dau seama că ştiu, totuşi, atât de puţine despre Rya. În afară de pasiunea ei pentru dans şi faptul că are puţini prieteni, nu ştiu nimic altceva. Şi nici ea nu ştie prea multe despre mine. Se pare că nici nu contează. Pentru noi contează doar ceea ce simţim unul pentru celălalt. Momentan.  

Încă sunt năucit de modul cum a decurs discuţia cu ea din seara asta. Oricât de atras m-am simţit de ea, voiam doar să îmi cer scuze pentru dimineaţa aia şi să fug cât mai repede. Da, am fugit, dar în direcţia opusă decât trebuia. Direct în braţele ei. Cum naiba m-a putut ameţi în halul ăsta o puştoaică? Amintirea modului în care am simţit-o sub mine şi cum mi-a răspuns la săruturi îmi dă răspunsul.

M-am îndrăgostit de ea atât de repede încât nici nu am realizat că s-a întâmplat! Dar nu asta e problema. Problema care mă roade pe dinăuntru este că nu ştiu dacă sunt bun pentru ea.

Diferenţa de vârstă îşi spune cuvântul, fir-ar ea să fie de diferenţă! Eu vreau mai mult decât îmi poate oferi şi ştiu că i-am promis că o să am răbdare şi o să aştept, dar am învăţat că viaţa nu te lasă întotdeauna să faci ce vrei.

Gândul că în momentul ăsta Rya e goală şi udă la câţiva metri de mine, în casa în care suntem singuri, mă face să mă încing. Am acceptat să încercăm o relaţie de doar câteva ore, iar eu deja mă perpelesc în chinurile iadului. Cum naiba o să rezist încă un an, cel puţin?

A avut perfectă dreptate când a spus că va fi greu... Dar greul ei şi greul meu diferă foarte mult! Ea s-a referit la faptul că toată lumea va fi împotriva noastră şi că ne va fi greu să ne sincronizăm programele pentru a putea petrece timp împreună. Dar problema mea este cum o să reușesc să nu trec limita pe care i-am promis-o!

Mie nu-mi pasă ce va spune lumea despre mine, sunt învăţat să fiu sub lupă de ani de zile, dar al dracu' să fiu dacă voi permite cuiva să spună ceva rău despre Rya!

O văd coborând scările, îmbrăcată doar într-o pereche de pantaloni scurţi şi un tricou larg. Şi desculţă. Jumătate din stăpânirea de sine pe care încerc să o controlez se duce pe apa sâmbetei la vederea ei şi înghit în sec, pierdut, când îmi zâmbeşte dulce.

— Vrei să bei ceva? mă întreabă înainte să se aşeze lângă mine pe canapea.

— Nu, mulţumesc! îi răspund, apoi o trag mai aproape de mine.

Nu cred că e indicat că minţile mele să fie ameţite şi de băutură, pe lângă ameţeala generată de Rya!

Mă întind pe canapea, cu Rya culcată peste mine. Mirosul ei, combinat cu gelul de dus, îmi gâdilă nările şi îmi trezeşte hormonii în timp ce îi mângâi spatele cu mişcări leneşe şi o sărut uşor pe frunte.

— Cum a fost seara ta? o întreb cu gândul să stăm într-o zonă cât mai neutră.

— A fost minunat! îmi spune foarte încântată, ridicându-şi pentru o clipă capul şi privindu-mă în ochi.