Tatal meu cu proaspata lui achizitie o dacia 1310 frumoasa cu farurile alea rotunde un motor care tragea si mergea prea bn nu aveai ce sa ii prea reprosezi si avea o tabla pe ea ca in familia flinstone ma simteam cu gauri in podea ruginita si cam vai de mama ei... Jantele erau vopsite si aratau bn pe ea si cam atata
O vedeam atunci prima oara ca pe o dacie albastra cu faruri rotunde si jante vopsite nu era cine stie ce dar eram bucuros ca si tata era si ca aveam masina in curte la momentul ala
Pana la urma o vedeam ca pe o epava ruginita care pornea de cateva ori pe luna... Ba chiar nu imi pasa de ea visam la Ferrari , Viper si tot felu de masini scumpe care oricum nu mi-as permite sa imi iau cat de curand sau poate in alta viata, da parca acum nu mi-as mai dori asa ceva ba chiar mar pasiona un clasic american poate un dodge sau un ford, dar ce visez eu de nebun sa revin cu picioarele pe pamant.
Tarziu de tot am realizat ca motorasul tragea de te baga in scaun si la propriu si la figurat si ca mergea perfect rotund te ungea pe suflet dar ce sa stiu la vremea aia...
Tin minte ca am fost la tara la o pomana sau ceva de genu si ia dat blana la masina avea viteza calumea ba cu dacia maaa tragea masinuta aia in ultimul hal ( bn ca si tatal meu avea grija de ea si se comporta cu ea mai bn decat se comporta cu mine cand eram mic si faceam fata aia irezistibila de copil cuminte ) si la viteza pe care o avea nu simteam nici un pericol oarecum zambeam. Controla atat de frumos masina aia care avea tinichigeria praf si un motor de zici ca erau ingeri in el si cantau la harpe....
In concluzie un drum extrem de plictisitor la intors cu o viteza sub limita legala... Mi se parea enervant ca nu mai aveam parte de viteza si ca ajunsesem sa inumar stalpi de pe sosea si curbele dupa serpentine...
Cam toate bune si frumoase pana in ziua in care tatal meu sa imbolnavit doua preinfracte astm si o mie si una de belele masina a stat pe dreapta mult... Rugina a mancato de tot si eu eram indragostit de bmw de angel eyes si de bmw cu multi caluti...
Asa ca masinuta lu taicamiu care apropo o chema "zambilica" dupa cativa ani de stat in garaj descomplectata usor usor de nasimiu luand tot felu de piese dupa ea gen electromotor , delcou, etc... ( apropo nasimiu avand doua dacii papuc la vremea aia.) se pregatea usor usor spre fier vechi spre dezamagirea mea.
Incepusem sa imi fac planuri de de reconditionare imi parea rau sa o vad la fiare vechi pana la urma e si ea un suflet* ( motor , dar chiar imi place sa cred ca in fiecare masina se afla o personalitate si daca vrea te cara daca nu nu! . )
Dar cu toate planurile mele facute am avut supriza neplacuta de a ma trezi intro zi de toamna cand veneam de la scoala sa observ din coltul strazi masina scoasa din garaj si taiata in doua bucati spatele si fata a fost un drum asa de lung cel din coltul strazi pana in fata porti vedeam un peisaj gri intunecat masina sau ma rog partea din fata statea cu botu spre mine si parca plangea simteam ca ar fi vrut sa demareze ca in vremurile bune...
Tin minte cand am ajuns in fata porti cu picioarele inmuiate deja erau numai cioburi un jurul meu, tin minte ca am avut o cearta cu taicamiu si cu maicamea la cutite atunci si nu pot sa uit faza ca la un moment dat se baga si tiganu de la fiare vechi care avea o dacia papuc pricajita si cocosata de munca, cu o replica ceva gen " ce sa faci cu o vechitura ca asta " cand iam tras doua injuraturi si lui si mam mai descarcat putin pe el tin minte ca sa nu stia cum sa faca mai repede sa isi incarce papucu cu ramasitele masini...
Orucum din cearta aia cu ai mei si cu decizia lor proasta a rezultat decat ca eu am fost bosumflat si nu am vorbit cu ei in jur de trei saptamani si dupa mia trecut usor, usor ca na doar sunt parinti mei... Oricum cred ca a fost singura data cand am fost suparat asa de urat pe ei incat imi venea sa imi fac bagajul si sa plec de nebun...
Asa ca draga dacie albastra cu jante vopsite si cu un motor care se comporta ireprosabil a ajuns la fiare vechi ...
P.S.: O sa pun cateva strofe aici dintro poiezie care se potriveste aici...
La sud-est de Apuseni,
Din suduri, vopsea si fier,
M-am nascut la Mioveni
Cu volan si pedalier.
Dacia numele mi-au dat
Si-am simtit ceva ciudat.
Era cheia din contact,
Care indata m-a miscat.
Cineva m-a cumparat...
A platit, si am plecat.
Era EL, soferul meu
Cel ce l-am plimbat mereu.
Si-a inceput povestea noastra
Drumuri lungi si de asfalt,
De la marea cea albastra,
Pana-n varful cel inalt,
De acasa, pan' la munca,
Din oras si pana'n lunca.
Trei am fost la inceput:
Eu, soferul, si nevasta.
Intr-o zi, venii napasta
Si-l simtii mai abatut.
M-a condus tare de tot,
As fi zis ca-i cam netot...
Ma forta, ma alerga,
Uleiul mi-l cam fierbea.
Ne-am oprit pe la Giulesti
Cu ceva... dificultate.
Ce era aici, ghicesti?
Era o maternitate.
Lacrimi, zambete si soare
Ca pe un fundal de teatru
Totul parca a prins culoare.
Venisem trei, am plecat patru.
Vremea repede a trecut,
Motorul mi-a segmentat
Si vopseaua a retusat,
Ca sa fiu ca la inceput.
Pneuri bune el mi-a dat
Si benzina mi-a bagat.
Am facut si-un accident,
Cand cel mic si-a luat carnet.
S-a crezut aventurier,
Eu eram in marsarier.
El conducea demarcat.
Aripa s-a infundat...
Dar batranul l-a invatat
Si l-a tot imbarbatat:
- Sa conduci nu-i deloc greu,
Dar atent sa fii mereu!
Si au mai trecut multi ani
M-au zgariat diversi golani
Dar stapanul m-a vopsit,
Tabla el mi-a ocrotit.
Ma simteam cea mai frumoasa,
Dar nu mai eram fatoasa.
Nu am piele, si nici clima.
Nu sunt eu cea mai dotata.
Dar am fost in lumea toata.
Sa fi fost asta o crima?
Drumurile s-au umplut
De vehicule germane,
Japoneze, cu xenoane...
Nu mai e ca la inceput.
Dar... nu ma intereseaza
De nimic nu imi mai pasa.
Ca din zori, pana-n amiaza
El ma tot face frumoasa.
Lui nu-i pasa ca's batrana
Sau ca nu am servofrana.
De acum patru decenii
M-a ales dintr-o multime.
Eram mii si mii de Dacii
Scoase toate din uzine.
Dar el m-a ales pe mine,
Sau invers, si nu pe oricine?
Intr-o zi ploua puternic
Mergeam greu, ca un marfar.
Simteam un miros nemernic
De cortegiu funerar.
Era EL, cel care odata
Bordul mi-l mai lustruia
Dar nu-mi mai strangea volanul,
Ci pe catafalc era.
Anii repede au zburat
Si rugina m-a cuprins,
Bordul crunt s-a fisurat
Iara dorul m-a invins.
Simt de parca ar fi fost ieri
Tot suduri, vopsea si fier:
Nu mai sunt la Mioveni,
Dar acasa am ajuns,
E doar un alt atelier.
Stati! O gheara m-a strapuns...
Nu mai sunt un suflet tanar
Nu mai am motor, volan
Am murit un simplu numar
Dar voi invia Logan.
