Love and Obligation

Capitolul IX

 Si se pare ca asta a fost tot pana la urma.Ma aflu la tribunal si mai precins in una din salile acestuia, la divortul meu. Daniel e pe partea cealalta alturi de George care il reperzinta. Eu am ales sa ma reprezint singura. Nu am nevoie de altcineva. Procesul nu are nevoie de mai multe infatisari. Una si buna. Amandoi am semnat acele acte, eu am renuntat la casa si astfel totul a fost clar si simplu. Adica cand judecatoare va bate cu ciocanul ala in masa eu voi fi din nou Rachel Roberts.

- Doamna va patrati numele sau revenit la cel dinainte de casatatorie.

- Cel dinainte de casatorie.

- Bine. Deci toate acestea fiind spuse, va declar divortati. 

 Iar ciocanul s-a auzit cu putere in sala. Nu eram atat de incantata de tot ceea ce se intamplase astazi dar cu toate astea nu avem ce face. M-am ridicat in picioare atunci cand onorata instanta a parasit sala de judecata si apoi am inceput sa imi strang lucrurile. Chiar daca tata si mama insistasera sa vina astazi cu mine am ales sa vin singura. Vroiam sa depasesc asta singura. Nu facuse asta si Daniel, Barbara si Amelie au fost si ele aici si George a stat acolo langa el. Trebuie sa recunosc ca m-am simtit tradata dar pana la urma era prietenul lui cel mai bun. 

  Am reusit sa imi strang lucrurile si am dat sa ies din sala. Se pare ca ceilalti iesisera in afara de George:

- Hei.

- Hei. am spus.

- Esti bine?

- Da, mersi.

- Ma gandeam ca in seara asta...

- Imi pare rau George dar as prefera sa fiu singura.

- Ok. Daca ai nevoie de ceva suna-ma.

- Ok.

 Am spus in timp ce am plecat lasandul in urma pe englez. Am iesit pe usa salii si apoi m-am pierdut in multimea de oameni ce se aflau pe hol. Am ajuns afara si intamplare a facut sa trec pe langa Daniel si familia lui. Am putut o aud pe Barbara cum isi felicita fiul ca in sfarsit e din nou liber. Scapase de mine in sfarsit. 

  Daniel m-a vazut si eu l-am vazut pe el. Ochii nostrii s-au intalnit. Poate nu eram singura trista ca toata chestia asta se terminase. Pentru cateva secunde parca ne-am fi cerut scuze unul de la celalalt. Gresisem amandoi dar acum era prea tarziu, toata povestea noastra se terminase. Am mers inainte lunadu-mi ochii de la fostul meu sot. "Ok, Rachel asta e treci peste asta, mergi mai departe." mi-am spus in timp ce incercam sa opresc un taxi. De ce in momentul de fata mi-a venit in minte modul lui Daniel de a opri taxiuri? Am suras usor. Cate griji imi facusem atunci. Atunci s-a reintalnit cu ea, in ziua aceea basmul meu cu fat frumos s-a terminat. 

- Rachel...

  M-am intors rupta din gandurile mele. Daniel statea in fata mea cu mainile in buzunar.

- Da? am spus incercand sa fiu calma...

- Nu stiu de ce sunt aici sincer, doar am vrut...

- Cunosc sentimentul. Dar cred ca asta e, nu?

- Da, probabil.

 - Ai nevoie de ajutor cu opritul taxiului?

 Am suras usor:

- Ma descurc.

- Ok, cred ca am sa plec acum.

- Bine.

 Spusese asta dar cu toate astea nu pleca din fata mea, statea acolo privindu-ma. Un taxi s-a oprit langa mine. M-am mai uitat cateva minute la el apoi am urcat in taxi. Inca statea acolo privind cum taxiul se indeparta si eu ma uitam in urma la el, parca ar fi fost ultima oara cand il vad.