Capitolul XI

15.2K 726 26
                                    

   DUPA 6 LUNI

   Nu stiu de ce am fost chemata atat de urgent la firma. Toate merg ca pe roate dar cu toate aceatea atunci cand m-a sunat Kate, secretara tatei, mi s-a parut foarte ingrijorata si in acelasi timp si speriata.  

     M-am ridicat in graba si am deschis sifonierul in graba. Saracul George care inca dormea m-a simtit si s-a intors mormaind pe partea cealalta. Da, eu si George formam un cumplu de mai bine de 2 luni. Nu stiu daca neaparat il iubeam, dar ma simteam foarte bine in prezenta lui. Ma alinta mereu, statea in cea mai parte a timpului cu mine si mi-a fost alaturi atunci cand am avut nevoie. Momentul cand ne-am apropiat a fost atunci cand am studiat toate acele acte ce au fost facute in timpul asocierii celor doua firme. Nu am gasit nimic compromitatir deci Barbara nu avusese dreptate. In ceea ce il priveste pe Daniel, nu mai stiu nimic de el de cand a plecat la Berlin. Nu stiu daca il mai iubesc... Si nici nu stiu cum voi reactiona atunci cand il voi reintalni. E ciudat cum au trecut 6 luni iar noi nu am ma vorbit. Ce e drept a avut dreptate, daca ramanea aici nu am fi putut nici unul dintre noi sa o luam de la capat. Adica nu stiu daca el a luat-o de la inceput dar eu una am facut-o alaturi de George si imi e foarte bine asa. 

     Am deschis sifonierul si am scos o rochie de culoare rosie mulata ce imi venea pana deasupra genunchilor. De machiat nu am mai avut timp iar in picioare mi-am luat o pereche de pantofi cu toc inalt. 

    Am iesit din casa insfacand cheile de la masina ale lui George. Nu mai condusesem de atat de mult timp, dar de data aceasta ceva imi spunea ca trebuiesa o fac. Am accelerat si in ciuda faptului ca orasul era sl nabii de aglomerat am ajuns repede la firma. Am urcat in lift si am ajuns repede la ultimul etaj al cladirii. Am evitat panorama perfecta si am intrat in biroul tatalui meu: 

- Tata?  

Tata era agitat incercand sa verfice cateva acte. 

- Rachel nu e bine, ceva nu merge. Toti bani nostri sau evaporat.... Astazi am intrat in faliment. 

Am facut ochii mari. Ce? Asta nu era posibil, cum adica am intrat in faliment? M-am apropiat de biroul tatei incercand sa imi explic ceea ce s-a intamplat. Apoi mi-a picat fisa. In aceasta cladire trebuia sa bagam noi un sfert din bani si restul Conrad. Conrad.... Am pus mana pe telefon sunadul pe cel care era responsabil de .distribuirea banilor. Mi-a picat fata atunci cand mi-a zis ca in actele ce i-au fost aduse noi eram cei care investisera mai bine de 85% din bani. Deci asta era, la asta se referea Barbara. Aceasta afecere trebuia sa ne asigure capital pentru urmatoarii ani fara nici o problema, dar daca aceata afacere esua noi eram distrusi. Conrad s-a asigurat ca noi vom investu mai multi bani si afacerea va fi un esec. Conrad ne-a distrus furma, la distrus pe tata. Dar cun era posibil asa ceva? George era cel fare facusera acele contracte, nu putea sa ne faca una ca asta. Am pus mana pe telefon si l-am apelat pe britanic. A sunat ceva pana a rapuns: 

- Alo? 

- George e nasoala.... cat scria in contractul de distrubutie a banilor ca trebuie sa investeasca firma tatei?

- 25% . De ce? 

- Pe naiba George! Acolo a ajuns un contract in care noi investim 85%! 

- Ce ? Cum e posibil asa ceva? 

- Nu stiu George, dar oficial firma tatei e in faliment si ghici cine e de vina. 

- Conrad.... 

- Exact. Vino la firma cat poti de repede.  

- Vin acum. 

- Aaaa, trebuie sa iti zic ceva.  

Love and ObligationUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum