Astazi se implineste o luna de cand s-a intamplat acel accident de care nu vreau sa imi aduc aminte. Imi e greu sa fac asta, dar sunt nevoita. De ce? Pentru ca acum sunt in mijlocul livingului fostei mele case. Da, fost. De ce fosta? Pentru ca nu puteam sa mai traiesc aici si sa resimt tot ceea ce am simtit si am trait atunci.
De ce m-am intors? Pentru a-l ajuta pe Daniel sa care ultimile lucruri. Ne-am mutat in micul meu apartament pana o sa gasim o casa mai mare. E ciudat, Daniel e ciudat acum. Il vad cum ii e frica sa se apropie de mine. Ii este frica sa ma atinga cu gandul ca ma va rani. La inceput ma simteam abuzata de atingerile lui dar acum sunt singurele care ma fac sa uit pentru cateva secunde acele momente.
- Rach?
Mi-am intors privirea catre ochii albastri a lui Daniel. Ma privea atat de ingrijorat.
- Da, sunt bine.
- Am luat.
- Acum plecam?
- Da.
Daniel m-a strans de mana si m-a tras dupa el. Am iesit afara si l-am privit. Stateam si ma geandeam ce s-a intamplat cu baiatul ala de la inceput.
Si-a schimbat chiar si masina. Acum are una mare, si-a luat un Audi Q7. Mi-a spus ca trebuie sa aibe o masina mare in care sa incapem cu toti atunci cand vom avea copii. E atat de incantata atunci cand vorbeste despre copii. Mi-a spus ca daca va avea o fata nu o va lasa niciodata sa se intalneasca cuun baiat ca el. Ca o va tine inchisa in casa doar ca sa o tina departe de el. Ma amuza aceste dorinte ale sale.
- La ce te gandesti?
- La nimic.
- Ba da, te gandesti la ceva.
- De unde stii?
- Ai zambetul acela ciudat pe fata.
- Ma gandeam la noi ... si copii nostri.
- Debia astept sa ii strang in brate.
- Si eu. Acum hai sa plecam de aici.
- Da, sa mergem si sa nu ne mai intoarcem niciodata.
- Niciodata!
Am urcat in masina impreuna. Daniel a pornit masina, dupa cateva minute telefonul lui a sunat. Acesta a raspuns si a facut ochii mari. Era ingrijorat si in acelasi timp mirat. Nu stiam ce s-a intamplat cu el. Iubitul meu a schimbat brusc directia:
- Daniel? Ce s-a intamplat?
- Mama...
- Ce s-a intamplat cu Barbara?
- S-a trezit....
Am rasuflat usurata. Ma bucuram atat de mult ca Barbara e in viata. Era destul ca Nina murise, nu merita si ea asta. Atunci cand am ajuns in fata spitalului Daniel a oprit si am coborat amandoi in graba indreptandune catre camera in care Barbara era internata.
Atunci cand am deschis usa si am vazut-o pe femeie, am rasuflat usurata.
- Copii?
Daniel s-a dus si a sarutat-o pe frunte. Aceasta a vrut sa-l imbratiseze:
- Nu, stai linistita.
- Rachel ma bucur ca esti bine.
- Eu ma bucur mai mult ca tu esti bine.
M-am apropiat de femeie stragand-o de mana. Aceasta avea ochii in lacrimi. Era in viata, probabil acest lucru era cea mai mare bucurie, ne putea vedea, si mai ales il putea pe Daniel.
CITEȘTI
Love and Obligation
RomanceO casatorie cu un barbat bogat, frumos si dorit de altele ar schimba viata oricarei femei in bine dar nu si ei. O casatorie din plictiseala si din dorinta tatalui care nu o incanta de loc. Un barbat care poate avea orice femeie isi doreste si c...
