Love and Obligation

Capitolul VI

      Chiar daca acum ceva vreme toate erau bune si frumoase dupa aniversarea socrilor mei totul s-a dus naibi . Eu si Daniel debia puteam sa vorbim fara sa ne tipam unul la celalalt. El inca doarme in alt dormitor. De luat masa impreuna nici nu se pune problema, mancam fiecare pe unde apuca nu mai acasa nu . Mi-am pierdut increderea in el , incredere pe care nu stiu daca am avut-o vreodata . Faptul ca Amelie apare din ce in ce mai mult in prejma lui ma calca pe nervi si mai mult  ma agita , ma face sa ma simt prost si in plus acolo unde ea ar fi trebuit sa fie in plus. 

   Astazi am o zi de vineri al naibi de incarcata si sincer in ultima vreme am inceput sa ma obisnuiesc si sa-mi placa aceste zile obositoare de munca. De ce? Pentru ca uit cea ce mi se intampla acasa si starea mea care e super nasoala in ultima vreme. 

     Am deschis sifonierul nestiind ce sa aleg pentru aceasta zi. M-am oprit in fata unei perechi de blugi inchisi la culoare , o maleta in dungi cu alb si negru si o geaca din piele maro cu nasturi proeminenti iar ca incaltaminte mi-am luat o pereche de cizme de aceiasi culoare ca si geaca cu un toc nu foarte inalt. M-am pus in fata oglinzi si m-am dat cu creion la ochi si mi-am pieptanat parul fara sa-l prind. 

   Am coborat cu poseta pe umar  si chemandu-mi un taxi. In living Daniel isi bea cafeaua privind la un punct fix in fata sa:

- Buna dimineata. a spus pe un ton sec

- Buna dimineata. am raspuns la fel de sec

- Doamna va aduc o cafea ? a venit Nina din bucatarie cu zambetul pe buze.

- Nu , multumesc.

- Si normal . Nici macar o cafea nu ai putea sa bei cu mine si mai vrei casnicie.... a adaugat Daniel lasandu-se pe spate pe acea canapea fara sa se uite la mine. 

  Am inghitit in sec , deveneau deja foarte enervante aceste intepaturi pe care eu le incepusem , cei drept.

- Nu sunt eu cea care a vrut acesta casnicie.

- Da asa e , dar macar puteai sa te prefaci ca vrei.

- M-am prefacut destul . Cred ca a venit timpul sa dam lucrurile pe fata  si sa nu ne mai prefacem.

 S-a ridicat in picioare venind in fata mea foarte nervos , stateam la cativa centrimetri unul de celalalt si tensiunea era maxima:

- Eu am incercat si am tras cat am putut de tare , nu e vina mea ca tu nu vrei . a spus printre dinti

- Nu pot sa trag de un barbat care se gandeste la alta!

- Nu e nimic intre mine si ea , de ca mama dracului nu poti sa intelegi?

 Nu am mai raspuns pentru ca taxiul meu ajunsese in fata casei . L-am ocolit pe Daniel si am mers catre usa . In timp ce inchideam usa am mai auzit ultimele cuvinte ale lui:

- Fugi! Cat o sa mai fugi?

 Am oftat si am urcat in taxi-ul care ma astepta. Uram aceasta situatie! Aveam lacrimi in ochi chiar daca nu trebuia. Trebuia sa-mi revin pana la firma pentru ca nu vreau ca tata sa stie ceea ce se intampla acasa , cu siguranta nu m-ar intelege , este in aceiasi situatie ca Daniel .  Taxi-ul s-a oprint in fata cladirii inalte iar eu am coborat din el incercand inca sa-mi tin in frau emotiile. Nu am raspuns nici unui salut , nu aveam chef de nimic.  Nu m-am dus sa-l salut pe tata am intrat in biroul meu trantinud-mi poseta pe birou. M-am asezat pe scaun si am inceput sa ma invart incet . 

- Ih ! Idiotule!

- Ce fel il alinti...

 Am sarit ca si arsa , nu-l vazusem pe tata atunci cand intrase in birou.