Love and Obligation

Capitolul XII

    Doar o priveam cum dormea. Parul blond ii curgea peste fata si avea un zambet ciudat. Oare era fericita? Acum era fericita? Chiar puteam eu sa o fac fericita? Ma simteam tradat, dar cu toate astea nu am putut sa o pierd si a doua oara. Daca prima oara am fugit ca un las, ei bine acum am sa lupt si am sa imi  recuperez sotia indiferent cu cine trebuie sa ma lupt. Stiu ca George e cel mai bun prieten al meu, dar nu stiu cat de bun va fi de acum in colo, nu stiu daca il voi mai putea privi cu aceiasi ochii. Rachel era a mea si doar a mea, indiferent de ce credea el.

- Cand te-ai trezit? a zis in timp ce se freca la ochii.

- Acum ceva vreme.

- De ce nu m-ai trezit si pe mine?

- Pentru ca dormeai asa frumos...

 S-a ridicat in picioare si cu niste miscari specifice ei s-a apropiat de ea punandu-mi o mana pe piept.  S-a ridicat pe varfuri si si-a lipit buzele de ale mele.

- Te vei intoarce?

- Da, ti-am spus asta de aseara.

- Ce vom face apoi?

- Ce vrei sa zici?

- Eu, tu... noi?

- Nu stiu, banuiesc ca vom fi doi oameni divortati care nu mai au nimic de aface unul cu celalalt.

- Cred ca imi va fi greu sa accept asta...

- Stiu. Si mie imi va fi greu si crede-ma ca imi va fi mai greu de cat tie...

- De ce zici asta?

- Va trebui sa te vad in fiecare zi in bratele prietenului meu cel mau bun, sau mai bine zis fostul...

-  Daniel...

- Rach, nu pot accepta, nu voi putea niciodata. Nu trebuia sa faca asta...

- Nu ii condamna sentimentele si egoismul meu.

- Nu vreau sa mai vorbim despre asta.

- Nici eu, vreau sa profitam de aceste ultime clipe petrecute impreuna.

- La cat ai avionul.

- Peste doua ore. Nu mergi si tu?

- Nu. Vin mai tarziu...

- De ce?

- Pentru ca nu vreau ca tata sa isi dea seama ca tu ai avut legatura cu intoarcerea mea.

- Ma vei anunta, nu?

- Vrei sa te anunt?

- Nu stiu...

  Am vazut-o cum a lasat capul in jos. I-am ridicat capul si mi-am lipt buzele de ale ei intr-un sarut. O strangeam cu putere in brate in acelasi timp. Imi placea atat de mult acest sentiment, imi placea ca o stiam langa mine ca ii puteam simti parfumul, ca ii puteam atinge pielea...

- Imi e foame...

- Ma duc sa fac micul dejun?

- Deniel ma surprinzi! Ce ai facut cu sotul meu?

- Ipocritul ala?

- Da...

- Nu stiu... Intrebarea buna ar fi ce ai facut tu cu ipocritul ala?

- L-am iubit.

 Am inceput sa rad si mi-am mai lipit inca odata buzele de ale ei apoi am last-o sa se schimbe.

  M-am dus in bucatarie si am deschis firgiderul. Ok, nu stiam ce sa pregatesc la micul dejun dar am vazut cateva oua si m-am decis sa fac o omleta. am aranjat eu masa am pus si painea care tocmai iesise din prajitor si m-am intors la tigaie si la omleta .