Mᴀɴɪᴀᴄ :𝚓𝚑𝚜:✔︎

13

- Zero, patru, trei și doi, opt, șapte fiți pe poziții, ne apropiem de ținte. le vorbi Yu-bi prin stație agenților ce erau după colțurile clădirii inundate atât pe dinăuntru cât și pe dinafară de muzică.

HoSeok mergea cu un pas în urma ei, având o postură impunătoare fiind gata în caz că bruneta ar fi fost atacată.

Cei doi ajunseseră în dreptul bodyguarzilor a căror costume păreau a pocni pe ei cât de curând la cât erau de mari.

Vrând să pară atrăgătoare, Yu-bi își dă părul pe spate, privindu-l seducător pe cel din fața ei , lăsându-l uimit atât pe bărbat, cât și pe HoSeok ce-și mărise ochii foarte mult, începând să-l usture din cauza aerului rece.

- Invitațiile vă rog! îi ceru cel privit încercând să-și stăpânească pornirile carnale fiind în post.

- Oh, sigur! Așteptai o secundă. îi spune femeia, băgându-și mâna în geantă, în timp ce se prefăcu a căuta invitațiile.

În schimb apucă un spray cu piper . Privi în jur pentru a se asigura că nu era nimeni care să-i observe. Se aplecă spre gulerul paltonului, mormăind un "acum" , după care îi împroașcă pe bărbați cu spray-ul în ochi.

Aceștia țipau de usturime, dar totuși era practic imposibil ca cineva să-i audă în acel moment, asta fiind un avantaj. Ofițerii veniră în grabă pentru a lua corpurile din fața întrării, imediat după ce îi electrocutară cu aparate speciale.

Yu-bi îl privi pe HoSeok acum, făcându-i semn că planul lor avea să înceapă din acel moment.

Cei doi intrară în clubul inundat de muzică puternică, lumini slabe și oameni beți sau amețiți ce se mișcau pe ritm sau cel puțin încercau.

HoSeok se îndreaptă spre bar, luând loc pe un scaun mai retras, în timp ce Yu-bi își înlătură paltonul, urcând pe scena din centru, ce spre norocul ei se nimeri a fi goală chiar în acel moment.

În fața ei se afla Sung Hoon, ce la început părea plictisit dar după scurte clipe interesul și pofta îi acaparaseră privirea profundă, ce nu se mai dezlipea de pe Yu-bi nici măcar o clipă.

Corpul brunetei se mișcă lasciv în jurul barei metalice, uneori stând în poziții compromițătoare, dar care îi stârneau lui Sung Hoon interesul , dar și dorința sexuală, fiind observabil acest lucru prin simpla masare a pantalonilor, ce păreau că-l incomodează cumplit.

Yu-bi rânji subtil, în timp ce se mișca în continuare. Sung Hoon ridicase mâna la un moment dat, în semn că dorea o bautură. Femeia îl privi pe HoSeok ce era deja pe poziții. Din postura țintei ei, știa că era mult prea îngâmfat pentru a se ridica să și-o i-a singur. Deci, HoSeok trebuia să vină aici.

Numaidecât bărbatul își făcu apariția cu băutura într-o mână și scopolamina în cealaltă mână. Se aplecă ușor spre Sung Hoon ce nu era atent în acel moment, privirea lui fiind încă pe Yu-bi.

HoSeok suflă ușor praful spre nasul lui Hoon, încât acesta să-l inhaleze.

Bărbatul se retrage rapid, mergând spre camera de la etaj, unde Yu-bi îl va aduce pe brunet. Privirea lui Sung Hoon se goli instant  arătând precum un zombi.

Bruneta coborâ de pe scenă, trăgându-l pe bărbatul practic inconștient după ea, în timp ce el nu părea să i se opună urmând o fără vreo vorbă.

Yu-bi urcă la etaj cu Sung Hoon, unde îl încătușează rapid, după care merge spre camera în care trebuiau să vină colegii ei.

- Stai pe scaun și nu te mișca indiferent de situațe ! îi ordonă Yu-bi după care apucă cealaltă stație pe care o avea ascunsă în sutienul costumației.

- Sunt Lee, trimiteți un echipaj la clubul Extrem. Sung Hoon este inconștient.

- O să ajungă un echipaj la tine în cinci minute. Bravo Lee! o felicită șeful ei de la celălalt capăt.

Oftând, Yu-bi se apropie de Sung Hoon legându-l cu altă pereche de cătușe de pat, pentru a fi sigură că nu avea să scape.

Se întreba unde era HoSeok, așa că o luă la pas în căutarea lui, pentru a-l mustra.

Etajul fiind izolat fonic, muzica nu se auzea atât de tare, fiind posibilă auzirea unei conversații. Iar acest lucru se întâmplă chiar în acel moment.

Bruneta auzi vocea lui HoSeok, ce părea că vorbește cu cineva la telefon, fiind ușor panicat. Femeia se apropie ușor pentru a auzi mai bine discuția pe care o purta bărbatul cu acea persoană.

- La dracu Yeonjun, e de rău! Până acum am fost recunoscut de Yoongi și Eun-Bin! se răsti ușor HoSeok.

Cine era Yeonjun? Sau Yoongi și Eun-Bin? Asta se întreba Yu-bi, ciulind mai mult urechile pentru a auzi mai bine.

- Nu, Yu-bi nu era cu mine. Dar totuși e riscant, nu poate afla cealaltă parte a mea. Din fericire, unele suspiciuni de ale ei au dispărut. Nu ar fi trebuit să-mi las cuțitul în geacă. Bine că nu era pătat de sânge, astfel își putea da seama cu ușurință.

Yu-bi era paralizată complet. Voia să se miște, dar nu putea. Voia să țipe, dar nu putea. Voia să plângă, dar nu putea.

În tot acest timp avusese dreptate, HoSeok era criminalul ce-i omorâse sora și alte victime în decursul a câteva luni.

El....el era un monstru!

HoSeok își îndreaptă involuntar privirea în direcția în care se afla bruneta, privirea lui fiind uimită și speriată în același timp.

Yu-bi suspină ușor, dând drumul unei lacrimi pline de durere. Nu o durea faptul că fusese mințită, o durea pentru că era HoSeok persoana care ea nu voia să fie.

Dându-se câțiva pași în spate, o luă la fugă spre ieșirea din club, cu HoSeok pe urmele ei, ce țipa după ea, dar bruneta nu-l băgă în seamă.

În timp ce alerga , își aruncă tocurile pentru a prinde mai multă viteză. Nu mai voia să-l vadă.

Fără să gândească ieși în strada ce părea pustie, lipsită de mașini. Totuși un claxon îi inundă urechile, acompaniat de țipătul lui HoSeok ce o atenționa să se ferească.

Farurile o orbeau, dar nu avea de gând să se dea din calea mașinii ce se apropia cu viteză, dar care parcă era în slow motion.

" Yu-mi, sper să ne vedem în rai draga mea soră!"