Mᴀɴɪᴀᴄ :𝚓𝚑𝚜:✔︎

7

Yu-bi auzind focurile de armă și cele două țipete scoase de două persoane diferite se sperie.

Simți pe cineva în dreapta ei, ce suspina destul de tare, încât provoca un ecou în hala mare. Femeia își deschide ochii, văzându-l prima dată pe tatuat stând pe jos în timp ce urla din toți plămânii.

Iar mai apoi îl observă pe HoSeok lângă ea cu lacrimi în ochi, strângând bluza cu care era ea îmbrăcată. Bruneta se ridică în find, făcându-l pe bărbat să se oprească din plâns.

Îl privi speriată fix în ochi, dându-și seama că vor avea amândoi necazuri. El pentru că îl împușcase pe tip, unul dintre cele două gloanțe fiind fatal, iar ea pentru că îi dăduse arma unui junior pe care acesta o folosise.

- Ya, HoSeok! Ți-am spus doar o dată și doar dacă e nevoie! îl mustră ea speriată de consecințele pe care amândoi le puteau suporta din partea superiorilor.

- Nonna! Îmi pare rău! se năpusti el asupra ei, luând-o în brațe și începând mai apoi să plângă iarăși.

Yu-bi își adusese aminte de sora ei, la acțiunea derutantă a lui HoSeok. Exact la fel făcea și ea când era speriată sau nu se simțea bine. Venea la ea și o lua în brațe pe nepregătite.

La toate acele amintiri, o lacrimă i se scurse pe obrazul stâng, lăsând o urmă umedă ce îi ardea obrazul rece din cauza temperaturii nu prea ridicate din încăpere.

Bruneta își așeză mâna în părul lui HoSeok, iar cu cealaltă îi înconjură o mică porțiune din spate. Mâna ei mică și subțire îl mângâia ușor, făcându-l pe bărbat să se mai liniștească.

- Este în regulă Hobi. îl alintă ea scoțând o mică poreclă din numele său ce i se părea că sună drăguț.

Yu-bi își apucă stația de la spate, după care și-o duse în dreptul gurii începând să vorbească în timp ce ținea apăsat pe unul dintre butoanele din laterala dispozitivului.

-  Sunt trei, șase, nouă. Avem nevoie și de o ambulanță la vechea fabrică de mobilă.

***

Poliția și ambulanța ajunseseră de mai bine de douăzeci de minute. Totuși odată cu ei apăru și In-Yeop, fiind anunțat de unul dintre colegii lui Yu-bi.

Toți în afară de femeie știau că procurorul are sentimente pentru ea, dar bruneta nu lăsa mai pe nimeni lângă ea. Știa prea bine că la un moment dat, avea să fie rănită, așa că își construi în jurul ei un zid impenetrabil, făcut din cel mai bun material.

Chiar dacă mulți o considerau din cauza acestui zid, rece sau fără inimă și sentimente, nu îi păsa. Atâta timp cât era în siguranță, nu-i păsa de nimic.

- Yu-bi, ești bine? o întreabă In-Yeop pentru a zecea oară de când ajunsese.

Oftând femeia aprobă ușor din cap, luând încă o înghițitură din ceaiul fierbinte care îi fusese dat cu scurt timp în urmă.

Nu fusese tocmai cel mai bun lucru să stea întinsă pe cimentul rece. Spera doar să nu răcească. Nu-și permitea luxul de a sta acasă, chiar dacă pățea ceva. Până nu avea să afle cine îi omorâse sora, nu putea sta liniștită.

- Nonna, ești mai bine? Îmi pare rău. apăru HoSeok, privind-o îngrijorat pe brunetă ignorând prezența bărbatului de lângă Yu-bi, ce-l privea urât.

Yu-bi se ridică rapid, parcă mânată de o forță necunoscută. Își pune mâinile pe umerii lui și-l privi cu aceeași îngrijorare pe care o avea și el, asta derutându-l pe In-Yeop.

- Ya, Hobi, ești bine? îl întrebă ea, folosind din nou acel apelativ.

După ce vorbise prin stație, poliția își făcuse apariția în doar câteva minute, și de atunci nu-l mai văzuse pe HoSeok, ea fiind luată pentru a se verifica dacă nu era rănită și dacă era în regulă.

- Da nonna, tu ești bine? o întreabă el din nou.

Cei doi nu știau de ce se comportau precum doi copii mici. Cert era că, asta simțeau amândoi că trebuiau să facă în acel moment, chiar dacă era ciudat. Chit că se cunoșteau de doar câteva ore, parcă ceva în ei se modificase.

HoSeok oricum o voia, dar la Yu-bi era mult mai ciudat, ea fiind rece și distantă cu restul, chiar și cu In-Yeop. Dar HoSeok îi aducea aminte prin comportamentul său de Yu-mi, iar asta îi făcea inima să se înmoaie încet, fiind precum o înghețată lăsată în lumina soarelui vara.

- Da Hobi, sunt bine. afirmă ea zâmbind ușor spre bărbatul din fața ei, uitând complet de cel din spatele ei, ce îi privea suspect pe amândoi.

- Detectiv Lee! Domnul Kim tocmai a sunat. Vă așteaptă în biroul său cât mai repede posibil.

Yu-bi înghiți în sec, privind mai apoi în gol. O să dea de belea și ea și HoSeok. Oftând afirmă ușor din cap, polițistul plecând imediat după aceea de lângă ei.

HoSeok se întoarce spre ea îngrijorat, privind-o și puțin speriat deoarece era probabil ca Yu-bi să-și piardă slujba din cauza lui, iar el nu asta avea în plan.

- Nonna, am dat de belea? o întreabă el ușor, crezând că bruneta era supărată pe el și avea să țipe, certându-l pentru că nu o ascultase și nu-i urmase ordinele.

Oftând, femeia își ridică privirea spre el, urmând săi plieze buzele, formând o linie dreaptă. Ridică ușor din umeri.

- Nu știu. îi răspunde.