Mᴀɴɪᴀᴄ :𝚓𝚑𝚜:✔︎

2

- Ya, Yu-mi! țipă Yu-bi, scăpând geanta din mână, fugind mai apoi spre sora ei ce zăcea într-o baltă de sânge.

Îi prinde capul între palmele ei scuturându-l de câteva ori în speranța că sora ei doar îi juca o festă și că avea să se trezească imediat ce gluma îi ieșise, dar asta nu se întâmplă. Corpul îi era rece precum gheața, făcând ca inima brunetei să se oprească parcă din a mai bate ca înainte.

Nu era posibil. Nu putea fi moartă nu? Yu-bi își întinde mâna tremurând spre telefonul care a fost cândva a lui Yu-mi apelând serviciul de urgențe.

- Bună seara! Serviciul de urgențe, ce problemă aveți? se auzi vocea calmă a unei femei de la celălalt capăt.

- S..sora mea, e plină de sânge. atât putu să spună bruneta că imediat izbucni în plâns.

Oricât de matură și dură ar fi fost ea, în acel moment se simțea neajutorată. Cerul îi picase în cap la vederea singurei persoane pe care o iubea , plină de sânge și cel mai probabil moartă. Era vina ei, trebuia să vină mai devreme. Dacă o făcea toate astea nu s-ar fi întâmplat.

- Am înțeles. Deja v-am localizat adresa. Voi trimite un echipaj la dumneavoastră.  Rămâneți cât se poate de calmă! îi spune femeia.

Să fie calmă? Râdea cumva de ea? Putea într-o asemenea situație să fie calmă? Normal că nu. Dar și ea fusese în situația acelei doamne. Asta era cam tot ce putea zice într-o situație ca aceea. Stai calm, vom trimite un echipaj.

Dar totuși cât de calmă ar fi putut să fie? Simțea cum inima ei mai avea puțin și se oprea din a bate. Totul era oprit în jurul ei.

Însă deodată, pe lângă sentimentul de neputință se instală și ura, o ură profundă adresată celui ce adusese moartea surorii sale. Trebuia să-l prindă pe acel nenorocit și să-l facă să plătească cu vârf și îndesat.

Ce rost mai avea să aștepte acum ambulanța? Era mai mult decât sigură că sora ei era moartă de ceva timp. Se ridică, apropiindu-se de sora ei, tremurând din toate încheieturile.

Strânge corpul neînsuflețit al lui Yu-mi, începând să plângă și mai tare. Chiar dacă era bolnavă, nu merita o asemenea soartă crudă și rece. Chiar dacă nu putea face mare lucru, nu merita să moartă, cel puțin nu într-un asemenea mod.

Yu-bi nu știa ce fel de criminal intrase în casa ei în toiul nopții și îi omorâse sora, dar ce știa era că-l va prinde și-l va omorâ ea cu mâinile ei, chiar dacă avea să-și păteze mâinile cu sânge, măcar îl va opri pe acel psihopat din a ucide și alte persoane nevinovat asemenea surorii ei.

- Poliția, deschide-ți ușa! se auzi un glas gros, urmat de câteva bătai repetate în ușa de la intrare.

Yu-bi se ridică în capul oaselor, trupul ei fiind amorțit și fără vlagă. Se târăște spre intrare deschizând ușa. În jur de zece polițiști intrară cu armele îndreptate în toate colțurile din apartament.

- Nu mai este nimeni, doar eu... . bruneta voia să spună și Yu-mi, dar adevărul era că fata nu mai era, doar corpul ei mort era acolo, sufletul ei nu.

- Ya Yu-bi, ești bine? Te-a rănit cumva? o întreabă In-Yeop prinzând-o de umeri ferm, scuturându-i trupul firav pentru a o trezi din transă.

Yu-bi își ridică ochii înlăcrimați spre cel mai bun prieten al ei, privindu-l sfâșiată de durere și neputință. Șatenul o i-a în brațe știind că asta era ceea ce avea nevoie. Bruneta își lasă lacrimile să-i curgă șiroaie pe obraji, udând puțin și sacoul lui In-Yeop.

- O să-l găsim pe cel care a făcut asta, o să plătească. încercă și el s-o liniștească, cu toate că știa că nu prea avea șanse.

Un polițist veni spre ei încet, parcă ezitând cu fiecare pas pe care-l făcea. Tușește ușor când ajunge în dreptul lor, despărțindu-i din îmbrățișare pe cei doi ce-l priveau curioși.

- Victima a murit în urmă cu aproximativ o oră. Îi vom face o autopsie pentru a vedea clar care este cauza morții. îi anunță acesta.

- Autopsie? Este clar că a fost omucidere. ridică șatenul tonul supărat, însă Yu-bi îl opri, punându-și mâna pe umărul său drept.

- Faceți cum știți mai bine, dar așa cum a spus și domnul procuror Hwang, este mai mult decât sigur omucidere, și asta poate fi observat cu ochiul liber și pe corpul ei dacă vă uitați atent.

- Domnule detectiv Kim! țipă un subaltern de-al celui ce venise la ei.

- Da Min, ce este? îl întreabă Kim, privindu-l acum și el curios.

- Este criminalul în serie pe care-l căutăm de șase luni! Uitați! îi întinde băiatul aparatul foto.

Pe ecranul lui era o imagine cu abdomenul lui Yu-mi, având inscripționate cu cuțitul adânc în piele "HS"

In-Yeop i-a și el aparatul, privind cu scârbă cele două inițiale. Își întoarce privirea spre Yu-bi privind-o trist, în timp ce bruneta își încleștă pumnii la auzirea celui care era cel mai probabil criminalul lui Yu-mi.