Mᴀɴɪᴀᴄ :𝚓𝚑𝚜:✔︎

5

- Așa, perfect! exclamă Yu-bi oarecum încântată.

După ce mai discutase cu HoSeok, își dăduse seama că bărbatul avea nevoie de un birou. Iar cum alte camere nu erau disponibile, îi adusese un birou de lemn în " camera ei".

Acesta era în stânga celui al ei. Chiar dacă prefera uneori să stea singură, o mică companie nu ar strica deloc. Așa putea să-și i-a puțin gândul de la moartea lui Yu-mi. Dar tot nu putea să uite de răzbunarea ei. Acel lucru o îndemna să rămână vigilentă orice ar fi.

HoSeok era încântat de faptul că avea să stea, mare parte a timpului în aceeași încăpere cu Yu-bi, fiind un prilej de a o cunoaște mai bine, dar și de a o admira discret cât nu era atentă.

Încă de când o văzuse pentru prima oară în realitate rămăsese împotmolit. Era mult mai frumoasă decât în imagine . Cu greu se putea abține din a nu se holba la ea tot timpul.

Cu puțin timp în urmă își aranjase biroul, cu toate că nu prea avea cine știe ce lucruri. Doar o lampă, un suport de pixuri gol și niște hârtii și dosare care nu mai încăpeau în biroul lui Yu-bi.

Bruneta acum se afla la masa ei, privind în trecere prin dosarul cu crimele din ultimele șase luni, totuși HoSeok neștiind despre asta. Acesta o privea, stând jos, neștiind ce ar putea spune pentru a sparge tăcerea ce se lăsase între ei doi.

Bărbatul tușește, făcând-o pe femeie să-și ridice capul, și să-l privească întrebător, dar și curioasă cu privire la ce avea HoSeok să spună.

- Și, ce-ți mai face sora nonna? o întreabă el, fără a gândi întrebarea.

Yu-bi se încordă vizibil la auzirea acestei, totuși o urmă de tristețe și confuzie punându-și rapid amprenta asupra ei.

- De unde știi tu că am o soră? aceasta își luă o poziție fermă privindu-l suspicios.

Nu multă lume știa de ea, din cauza bolii pe care o avea. Preferase s-o țină ascunsă pentru binele ei, știind cât de rea și crudă era această lume și că mulți oameni i-ar fi făcut rău doar pentru a se distra pe seama ei.

- Ăm, eu... . încercă el să găsească o scuză bună știind că nu fusese tocmai cea mai potrivită întrebare, și pentru care se înjura mental în acel moment.

- În fine, nu contează de unde știi. Doar nu mai vorbi despre ea și tocmai ai încălcat una dintre reguli Jung! Ți-am spus, fără întrebări care sunt legate de viața personală. Doar întrebări strict legate de muncă! îl privi ea urât printre gene, dându-și seama că la capitolul curiozitate el avea încă de muncă.

HoSeok oftă, dându-și seama de greșeala făcută. Nu voia s-o supere pe Yu-bi încă din prima zi, de fapt, nu voia s-o supere deloc, dar cum gura nu era în legătură cu creierul uneori, acest lucru era aproape imposibil.

- Îmi pare rău nonna, nu se va mai repeta, promit. spune el, având capul plecat.

- Sper, îi răspunde ea oftând.

Cei doi își întorseseră privirea spre stația de pe biroul brunetei, când din ea se auzi vocea unui polițist.

- Trei șase nouă! Repet, trei șase nouă avem nevoie de tine pentru o operațiune de infiltrare și scoatere a suspectului. Locația, vechea fabrică de mobilă!

Cei doi se ridicară la unison, luând-o la fugă pe scări spre ieșire. Yu-bi îi aruncă cheile mașinii lui HoSeok. Acesta le apucă rapid , și pornește mașina plecând în viteză.

În graba de a ajunge la locul în care fusese chemată, uitase să-și anunțe colegii că avea nevoie de întăriri. Își apucă stația, începând să vorbească.

- Sunt trei șase nouă! Am nevoie de întăriri la vechea fabrică de mobilă!

Mai apoi, își îndreaptă privirea spre HoSeok ce conducea rapid, fiind atent la drum, traficul fiind intens.

- HoSeok! Îți dau asta, spune ea întinzând o armă de foc, primul glonț este orb, celelalte nu. Poți trage doar o singură dată și asta dacă este necesar! îl instructă Yu-bi, punându-i o în buzunarul blugilor, dar fără să conștientizeze îi atinsese membrul din greșeală.

HoSeok doar aprobă din cap, încercând să-și stăpânească geamăt ul ce era pe cale să-i iasă printre buze. Dacă nu ar fi fost ceva urgent și dacă Yu-bi ar fi fost a lui, mai mult ca sigur nu mai scăpa. Dar totuși, încerca să se liniștească și să stea cuminte.

Cei doi, ajung în dreptul fabricii, unde bărbatul oprește mașina și-și întoarce privirea spre brunetă ce privea gânditoare încercând să găsească un plan.

- Du-te înainte și inspectează zona, vin și eu imediat. îi ordonă Yu-bi, indicând spre fabrică.

HoSeok, doar aprobă afirmativ și ieși din vehicul, începând să inspecteze zona așa cum îi fusese ordonat să facă.