Scuze pentru intarziere:d
In poza este Laura.
......................................................................................................................
Capitolul 3
Ceasul incepe sa hodorogeaca din nou, cu aceasi melodie stresanta. Ma ridic in fund si un cascat zgomotos imi iese din gura. Dupa rutina zilnica si dupa cateva replici in oglinga gen ” vai de capu tau ce fata ai Alina” sau ” si bunica zambeste mai frumos decat tine, cei cu zambetul asta ?”
- Ei acum, e acum. In fiecare dimineata sau la fiecare iesire in oras avea problema cu gasitu hainelor, nu de alta dar dulapul meu arata ca si cum ar fi avut loc o batalie a piticilor de gradina data pe viata si pe moarte. Intr-un final am ales o pereche de blugi albastri umpic taiati cu o camasa alba lunga prinsa intr-un nod neglijent si o vesta de blana deasupra. Mi-a lasat parul lung pe spate si mam machiat cu umpic de fond de ten, mascara si umpic blush in obraji. Am coborat scarile si am bagat telefonul in buzunar repede plecand spre liceu.
Telefonul imi bazaie in buzunar si raspund cu indiferenta, vocea ragusita a Biancai ma intreaba ‚’’Tiai facut tema la romana?’’.
Ahhh geanta, unde mi-e geanta? intreb besmetica. Am intors frumusel directia inapoi, bineinteles ca am uitat-o acasa. Dupa ce am mers cateva minute pe jos mi-am vazut geanta atarnata de clanta porti cu un bilet lipit cu scoci . ” cred ca ti-ai uitat ceva... mama”
- Normal ca trebuia eu sa intarzi la prima ora. Am soptit un multumesc si ma urc in taxiu spre liceu.
Dupa ce i-am platit taximetristului am cobrat din taxiu cu o oarecare senzatie de plictiseala si somnolenta.
Holurile erau pustii ,iar Laura care se saruta si se pipaia cu un tip de a 12 ,in fata camerelor de filmat fara niciun stres.Sincer nu prea vreiam sa le stric examinarea corporala. Ce sa ma fac? sa fug inapoi sau sa merg in fata inaintand cu super viteza? De data aceasta au decis picioarele in locul meu si am luat-o inainte cu capul sus si inima bubuindu-mi in piept.
- Hey ratato, ce faci? Vocea pitigaiata a Laurei se aude in ecou. M-am facut ca nu aud si nu vad nimic si am zbunghit-o in spre clasa.
- Buna dimineata, ma scuzati ca am intarziat! am afisat pe buze zambetul de nu o sa se mai repete.
- Buna dimineata si tie pupazo, ora a inceput de 10 minute asa ca usa e a ta!
- Dar...
- Niciun dar domnisoara afara acum! Am strambat din buze si am dat ochi peste cap.
- La naiba!
Am inchis usa dupa mine sunt sigura ca d-mna Popescu a comnetat ceva specific ei.
M-am uitat in stanga si-n dreapta dupa un cap de barbie blond. Spre surpriza mea nu era nicaieri.Deci aveam o ora intreaga la dispozitie. Ce sa fac, ce sa fac?Am ajuns in fata biblioteci si intru cu pasi mici. Privirea cerceta fiecare coltisor al incapeii in cautarea ei. Ma asez in linsite cu o carte-n brate asteptand sa treaca ora.
Dupa o ora.
Am stat in biblioteca pana cand s-a sunat citind cateva pagini dintr-o carte de pshiologie.Pe holuri au inceput sa umble elevi 1 cate 1.Cerul era innorat semn ca o sa ploua si eu nu am luat umbrela si ma va face ciuciulete.Clopotelul a inceput sa anunte inca o ora cu d-na Popescu. Nici bine nu am intrat in clasa si deja simt priviri aruncate asupra mea. Inaintez cu pasi repezi catre banca mea si nu am mai scos ochi din caiet chiar si cand mai radeau uni colegi. Bianca imi tot dadea coate si imi scria pe caiet si desena tot felu de tampeni. Ma stramb la ea si imi inchid caietul punand capul pe el.Ochii ii tin inchisi si ma gandeam si iar ma gandeam la esecul meu.Era visul lu Marius sa o ajung pe mama sau sa o si depasesc proabil. Sa va explic, cand mama era de varsta mea avea si ea un vis ca oricare fata la varsta aceia. Visul mamei era sa ajunga o patinatuare excelenta cea ce si a ajuns. Dupa ce sa maritat cu tata a facut un copil la scurt timp. Acesta este Marius si este fratele meu care era mai mare decat mine cu 3 ani. Mama a renuntat sa mai patineze de dragul familiei, spunand ca eu vreau sa ii duc gloria mai departe. Durerea apasa din ce in ce mai mare pe sufletul si constinta mea.
Am decis sa pun stop gandurilor cand lacrimile s-au format in coltul ochilor.
- Alina vino pana la catedra. Ma apropi cu pasi nesiguri de d-na Popescu ascunzandu-mi urmele de lacrimi ramase.
- D-na profesoara in legatura cu azi dimineata, imi cer scuze.
- Asa si trebuie domnisoara. Acum hai la director.
- D-na profeoara nu o sa se mai repete, va asigur.
- Nu ma intereseaza, hai mai repede.
Dupa cateva minute ma asez pe scaun si astept sa imi dea ”sentinta”. Usa s-a crapat umpic si o mana imi facea semn inauntru sa intru. Am pus o figura pe fata trista si rugatoare desi nu prea era nevoie tinand cont ca directorul David era un fost coleg de facultate al mamei si mai venea din cand in cand la cina la noi. Cu privirea plina de un regret inaintez catre birou.
- Domnisoara Iosif Alina am primit reclamati din partea doamnei Popescu, esti draguta sa imi zici ce sa intamplat. David are un zambet nostalgic pe buze punand foile pe care le avea in mana pe birou si se asezase pe scaunul cu coatele sprijinite pe birou.
- De dimineata am intarziat la prima ora cu 10 minute si mi-am cerut scuze dar nici na vrut sa auda si ma dat afara pe usa.
David se ridica de pe scaun si se plimba in camera de colo colo cu mainile la spate si cu o pozitie dreapta.
- Si pentru ce asa mare tam tam doamna Popescu?
- Domnule director incepe doamna Popescu cu vocea ei ragusita, acesta fata ma jigni...
- Numai o clipa.
David a raspuns la telefon figura schimbandui-se dupa cateva secunde.
O sa ii zic imediat, da este invoita de la toate orele, nu ai pentru ce, pa, pa.
- Alina mama ta te asteapta acasa urgent.
.
