Hey, stiu ca e cam scurt sh imi cer scz: d
Spuneti si voi daca va placut sau nu ca sa imi fac o idee generala... thx.
In poza este Bianca!:->
............................................................................................................................................
Capitolul 2
P.O.V
Alina
Alergam de cateva minute fara o destinatie anume, doar pur si simplu alergam. Fara sa imi dau seama am constatat ca am ajuns in fata casei mele. Deschid poarta cu cheia si alarma deja s-a activat.
- Zoly lasa-ma, pleaca de aici!
Un scheunat usor se auzi din partea lu Zoly. Dar, pur si simplu azi, nu mai aveam chef sa o iau in brate si sa o scarpin pe burtica... asa cum obijnuiam sa fac mai mereu. Am intrat in casa trantind umpic usa si aruncandu-mi alandala geaca de primavara-vara si adidasi prin hol. Am deschis usa frigiderului si mi-am luat un Red Bull si o punga cu seminte. Imi e ciuda pe mine ca nu am putut sa demonstrez ce am invatat, la ce m-am pregatit atata timp. Telefonul imi suna de ceva vreme. Il iau de sub perna si pe ecran apar 5 apeluri de la mama. Ii trimit un mesaj” sunt bine”. Privirea imi aluneca accidental pe poza fratelui meu .
- Ah Marius cata nevoie am de tine! O lacrima s-a prelins pe obraji mei cauzandu-mi un mic cutremur in corpul meu finut. Voi putea oare sa ma despart de visul meu, voi fi capabila?
Am luat servetelele de pe noptiera si am inceput sa imi suflu nasu si cu dosul maneci sa imi sterg micile cristale sarate de la ochi.
Dupa cateva ore
- Alina, vino la masa! Mama tipa de jos in caz ca nu o aud desi era constienta ca o pot auzi si fara sa tipe, in fine.
Am cobrat scarile in cel mai mare record de lene al meu posibil. Parinti mei sunt in jurul mesei si vorbind destul de aprins, cred eu.
- S-a intamplat ceva ?
Mama a dat din cap in semn ca nu si eu am spus un simplu aha.
Invart mancarea( spagetele) in farfurie fara niciun chef privirea fixand un punct fix. Mintea imi e goala, sunt dezamagita de mine!
- Totul va fi bine Alina. Vocea tatei ma facut sa imi dea o oarecare speranta.
- Sper tata, sper!
- Gata dovlecel nu mai fi suparata, noi sa stii ca suntem mandri ca avem o fica asa de talentata si frumoasa ca tine.
- Multumesc...
- Alina nu te mai juca atata cu mancarea! Ori mananci ori nu mananci!?
- Mama tu chiar crezi ca chef de mancare am eu acum? intreb ironica.
Ochii mamei sau ingustat uitandu-se la mine cu o privire superioara.
- Alti nu au ce manca si tu te joci cu mancarea ? Tonul mamei era aspru si gesticula in semn de protest.
- Draga, termina !
- Eu?? nu eu sunt cea care se joaca cu mancarea Bogdan!
- Draga te rog termina, no mai certa !
- Draga sa ii zici lu blonda de aseara nu mie nesimtitule!
Mama se ridica nervoasa de la masa si intra in camera ei trantind usa cu Zoly dupa ea.
- Tata, ce sa intamplat? care blonda?
- Nici una, absolut niciuna.
Tata ii urmeaza exemplul mamei si se poate auzi destul de bine ca se cearta din nou. Am strans masa si am spalat farfurile.Afara deja se inserase, luna si stelele fiind deja prezente pe cer. Imi placea seara era asa de... linistitoare, profunda. Nu prea sunt genul de fata care vrea mereu atentie ci mai degraba eram mai retrasa. Nu eram nici timida dar nici vorbareata, eram intre ele doua si mie imi placea asta. Nu aveam prieteni cu duzina falsi si tot tacamul. Dar in schimb aveam o prietena care mi-a fost alaturi in clipe grele si ma sustinut cand era cazu . Ce pot sa spun despre ea? Uite cateva motive:
1: o cunosc de cand aveam amandoua jumate de metru.
2 : a stiut ce sfaturi sa imi dea si cum sa ma indrume in unele decizi ca de exemplu.
Si mai sunt cateva exemple dar nu stau sa le insir acum . Oricum le-am spus pe cele mai importante. Bianca invata in aceasi clasa cu mine. Are parul mai deschis ca mine(blond) si niste ochi albastri care se incadrau perfect in perfectiunea ei, pe care orice fata si-ar dori.
Dupa jumatate de ora
Butonam telecomanda non-stop, shimband program dupa program. Nimic interesant la tv am spus eu plictisita in gand. Am deschis laptopul dar sincer mai bine nu o faceam. Mesaje gen”imi pare rau pentru ce sa intamplat la concurs ” erau destule. Bianca mi-a lasat un mesaj si tristetea si-a pus din nou amprenta pe sufletul meu” sa sti ca tu vei ramane mereu patinatuarea mea cea mai buna” am vrut sa ii zic, ca eu nu o sa ma mai incalt cu o pereche de patine in viata mea dar nu era pe mes asa ca mam multumit sa imi zic in gand. Am dat mai in jos lista de mesaje si un mesaj mi-a starnit curiozitatea dar in acelasi timp si teama era de la papusa barbie siliconata ” Cele mai sincere felicitari pentru primu loc de ratata , eu nici nu as mai avea curaj sa ies pana la poarta fraiero :))) ne faci liceul de ras ! ”
Am inchis laptopul intr-o clipa .Furia era deja stapana pe mine, simteam nevoia sa ma descarc, sa tip in gura mare si sa imi descriu sentimentele care ma sufocau incetul cu incetul.
Ea, ea era cea mai josnica persoana pe care am cunoscut-o in viata mea, era cea pe care o uram cu adevarat pe care as descrie-o in cele mai urate cuvinte care puteau existata.
Ea este Laura, papusa siliconata.
