In poza este tinuta lu Alina.
Bye.... parerea obligatorie! :-w
............................................................................................................................
Capitolul 9
De unde atata fericire, de unde am cumparat-o? mi-as raspunde la intrebarea asta insa nu am niciun raspuns,deocamdata.
Am atatea de facut incat nici nu stiu cu ce sa incep mai intai, spun cu voce tare plimbandu-ma in cerc prin camera cu mainile in solduri. Ma apuc sa fac repede patul pe care i l-am lasat mamei, dar se pare ca ea nu a inteles mesajul meu.
O mama, spun uitandu-ma la leaganul din curte. Trebuie sa ii cer voie mamei mai intai ca sa plec. Am aruncat cearceaful pe care il aveam in mana vrand sa fac patul si fug inspre scari.
Mama sta pe canapeaua bej din living concentrata cu privirea intr-o revisa de moda si cu ceaiul in mana. Ma apropii vesela de canapea si ma trantesc pe ea langa mama. Impactul cu canapeaua a fost cu-n ” a tu-ti gura mati de copil” din partea mamei. Ea s-a ridicat de pe canapea repede cu mana dreapta fluturandu-o in aer si sufland inspre ea.
- Mama am mormait eu, imi pare rau!
Grozav Alina ai clacat din prima, imi contiunui propozitia in gand. Ma ridic de pe canapea mergand cu pasi rapizi spre bucatarie de unde am luat un prosop care era atarnat deasupra chiuvetei si il imbib cu apa rece.
- Poftim mama ca sa iti calmezi arsura de pe mana, zic cu regret si uitandu-ma la mana ei care a prins culoare rosie. Mama ia prosopul din mana mea si il pune peste arsura scapand un ”auci!”.
- Ce ai de esti asa de neatenta si besmetica?Ce te-ai trezit prea dreveme? intreaba mama ironica si inca mai tamponandu-si arsura cu prosopul rece.
- Nu e deja dupa-amiaza.
- Pai am vazut ca n-ai iesit din camera de dimineata si am zis ca dormi.
- A nu, am stat pe net si m-am uitat la un film. Mama?
- Da?!
- In seara asta e o petrecere, m-a invitat vecinul de langa noi.
- Asa si?! ridica din sprincene cu buzele usor crapatre.
- Si ma gandeam ca poate ma lasi si pe mine. Zic totul dintr-o suflare in asteptarea unui raspuns pozitiv. Desigur!
- Nu mergi, zice mama simplu intreptandu-se inspre camera ei cu Zoly in urma ei. Cand am auzit raspunsul ei tot cerul mi-a picat in cap. Nu, trebuie sa merg, zic sigura pornind in camera mamei pentru a mai incerca din nou, si din nou, si tot din nou!
- Mamaa! Strig la ea dupa ce ma asez turceste pe pat si cu mana mangaindu-i capu aramiu si pufos a lui Zoly.
- Alina, daca reusesti sa ma convingi in urmatoarele 2 minute de ce sa te las atunci vei pleca, spune mama ferm si dandu-se cu crema pe fata in fata oglinzii.
- Pai, incep eu formuland ideea, vreau sa merg pentru ca... m-aa invitat el si e asa de dulce,spun eu in gand visatoare dar continui propozitia cu: este singura mea sansa sa ma integrez aici, sa imi fac prieteni noi, sa cunosc orasul.
- Inteleg,zice mama ganditoare.
- Deci? intreb eu entuziasmata.
- Nu stiu Alina, zice mama sincera asezandu-se langa mine si managaindu-mi spatele cu blandete.
