He and I(y/n)

~23~

Draco- Provocare

Crabbe- Te provoc...-spune el, gândindu-se. 

Crabbe- Te provoc să stai cu Y/n în debaraua aia-spune arătând spre debaraua mică din dreapta mea- timp de 5 minute!

Auzind asta, Clara s-a ridicat de pe Draco, așezându-se pe canapea, lângă el, în timp ce eu și Draco ne-am uitat unul la celălalt, în tăcere. 

În ochii lui, vedeam o dorință care ardea ca noi să acceptăm provocarea, dar totodată o tristețe, simțindu-mi lipsa. Nu știu cum am reușit să aflu toate astea, doar privindu-l pentru câteva secunde. 

Trag aer în piept, luându-mi curaj și ridicându-mă de pe canapea, îi sărut scurt obrazul lui Alex și șoptindu-i „Vreau să îndeplinesc provocarea! Să nu par o lașă în fața unei provocări!" 

L-am mințit, dar nu în totalitate. Aveam nevoie să stau puțin cu Draco, să mă pierd în ochii lui, uitând de toate problemele. 

Nepăsându-mi ce spune Alex, am intrat în debara, fiind urmărită de Draco care încerca să-și ascundă micul zâmbet de fericire. Era ca un copil care a primit pentru scurt timp jucăria preferată, știind că îi va fi luată de un alt copil. 

Cum am închis ușa, o liniște ciudată s-a lăsat, incomodându-mă. Ne-am pierdut în ochii celuilalt. Mai ne mutam privirea la buzele celuilalt, vrând să le „devorăm". 

M-am înjurat în minte și l-am sărutat. Puțin surprins, a răspuns. Îmi era dor de buzele lui, reci dar moi. Îmi era dor de mâna lui care, în timp ce ne sărutam, cobora până la talia mea, trăgându-mă mai aproape de el.-dacă era posibil-.Îmi era dor de parfumul lui scump, care îmi invada nările. Uneori adoram asta, alteori uram, deoarece era prea mult. 

Ne-am despărțit ușor de sărut, nevrând să ne despărțim buzele, dar fiind nevoiți pentru a respira. Nu voiam ca sărutul să se termine, voiam mai mult, dar nu puteam. Ne-am lipit frunțile, pierzându-ne, din nou, în ochii celuilalt. 

Draco-Mi-ai lipsit mult!-șoptește el, sărutându-mă din nou. 

Y/n-Și tu mie!-îi răspund, coborându-mi buzele spre gâtul lui, sărutându-l și mușcându-l ușor pentru a acoperi semnele lăsate de Clara, arătându-i că Draco e al meu. 

Puteam să-i văd zâmbetul victorios al lui Draco, în timp ce eu îi sărutam gâtul ușor, știind de ce o fac. Terminându-mi „treaba", îl sărut din nou, dar scurt, șoptindu-i un „După petrecere, în bibliotecă!", apoi deschizând ușa și plecând fericită spre Alex, care se îndreptase spre cameră . 

Toată fericirea mea s-a terminat când am realizat că am făcut o mare greșeală, dar neregretând-o. Am realizat, încă o dată, că fără atingerea lui Draco, nu pot trăi. Știu că risc foarte mult, dar el e ca un drog, fără de care nu pot trăi. 

Am încercat să-mi șterg gândurile și zâmbetul de fericire, intrând în cameră și văzându-l pe Alex întins pe pat, citind.

Y/n- Ești supărat?- îl întreb, punându-mi capul pe pieptul lui, acesta dând din cap negativ. 

Îl sărut scurt pe obraz, spunându-i că merg la Pansy apoi ieșind din cameră. M-am îndreptat bibliotecă. Aveam de gând să-i povestesc de ce ne-am despărțit, sperând că așa, poate putem găsi o soluție ca toată lumea să iasă mulțumită din situația asta oribilă.