"Dacă ai știi că există o șansă să salvezi o persoană dragă, nu ai renunța la tot să o salvezi? Pentru mine, viața mea s-a incheiat odată cu a mamei mele. Mereu am fost legate una de alta, iar acum dacă ea cade, cad și eu. Mor în fiecare zi împreună...
„Emoția care îți poate rupe inima este uneori cea care o vindecă." - Nicholas Sparks
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
În timp ce coboram scările, mâna lui Adam mi-a cuprins puternic brațul, iar eu am icnit de durere. Mă simțeam ca într-un coșmar din care nu mă puteam trezi. Apropiera lui de mine mă sufoca, mă simțeam invadată, iar brutalitatea lui nu făcea decât să înrăutățească lucrurile. "Pentru mama..." mi-am spus în gând și încercam să îmi opresc lacrimile care au început să îmi înțepe ochii. Eram slabă, dar eram slabă pentru că o avea pe mama și nu îmi doream ca răul meu, să se abată asupra ei.
-Ascultă aici, Melissa! Părinții mei ne așteaptă jos și nu îmi doresc ca prin încăpățânarea ta, să ne distrugă pe amăndoi, pentru că în momentul în care eu cad, te trag și pe tine după mine. Dacă ești supusă și te comporți frumos, îți garantez ca acest joc al nostru, îți va aduce foarte multe beneficii, iar dacă nu...îți voi lua totul.
-Deja mi s-a acrit de amenințările tale. Știu bine ce am de făcut și de ce sunt aici. Eu mă voi alege cu ceva din acest joc. În schimb tu...nu prea ai șanse, pentru că eu nu mă voi îndragosti niciodată, de o brută ca tine.
Îmi trag mâna din a lui și continui să cobor scările. Când am ajuns jos, mâna lui Adam a cuprins-o pe a mea. Mama și tatăl lui Adam ne-au întâmpinat cu un zâmbet larg. Adam mi-a eliberat mâna și a mers de să-și îmbrățișeze părinții.
-Fiule!
Doamna Williams și-a îmbrățișat fiul, iar apoi privirea sa s-a îndreptat spre mine.
-Oh, draga mea! Vino mai aproape!
Am mers catre ea, iar mâinile sale au început să-mi mângaie părul și obrajii.
-Ești foarte frumoasă!
Mi-a spus și mi-a cuprins mâna, apoi ne-am așezat toți pe canapea.
-Melissa...nu trebuie să fi timidă. Adam mi-a povestit totul despre tine. Nu pot sa-mi imaginez ce greu ți-a fost...singură atâția ani și crescută la orfelinat.
Nu am fost surprinsă. Știam deja faptul că Adam a inventat chestiile astea, pentru a nu mi se pune întrebări despre familie. Doar am zămbit.
-Dragule, chiar mi se pare minunată, dacă fiul nostru o iubește, sunt sigură ca are un motiv bun și o să ne cunoaștem mai bine.
Iubire...dacă ar știi ce fel de iubire e între noi.
-Fiule, uite aici. Știu ca probabil ți-ai fi dorit să alegi tu inelul, dar ne-am bucura dacă viitoarea noastră noră, ar purta inelul pe care bunicul tău i l-a oferit bunicii tale acum mulți ani.
