"Dacă ai știi că există o șansă să salvezi o persoană dragă, nu ai renunța la tot să o salvezi? Pentru mine, viața mea s-a incheiat odată cu a mamei mele. Mereu am fost legate una de alta, iar acum dacă ea cade, cad și eu. Mor în fiecare zi împreună...
"Unii ochi ameninta asemeni unor pistoale incarcate si fixate asupra unei tinte , altii sunt la fel de insultatori precum niste fluieraturi sau lovituri ;unii sunt inexpresivi asemeni coacazelor , iar altii sunt tot atat de adanci precum o fantana in care te poti prabusi." - Ralph Waldo Emerson
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Melissa POV -O cafea lungă cu lapte și o omletă cu șuncă,domnule Smith și această brioșă cu ciocolată este din partea casei,pentru fidelitatea pe care o aveți față de restaurantul nostru.
Fața bătrânelului este luminată de un zâmbet cald. Domnul Smith vine mereu aici să ia micul dejun,cand am început sa lucrez era mereu aici impreună cu soția lui,o femeie încântătoare,plină de viață. Incă îmi amintesc cu nostalgie ziua în care și-au aniversat 40 de ani de căsatorie aici. O dovadă vie,ca dragostea adevărată nu se duce odată cu timpul. Din păcate noi suntem trecători,înainte de accidentul mamei...nu mi-am dat seama de cât de fragili suntem,viața noastră atârnă de un fir subțire de ață,care nu știm cât va ține. La trei luni după acel moment prețios din viața lor,doamna Smith a fost depistată cu cancer pancreatic,fiind bătrână,a fost măcinată rapid de boală. Zilnic domnul Smith merge la mormantul ei și îi aduce un trandafir roșu,semnul dragostei lor.
-Mulțumesc copilă. Chiar ești o fată de aur. Soacra ta o să te iubească.
-Să sperăm.
-Să sperăm că o să mai trăiesc ca să dansez la nunta ta,dacă Dumnezeu nu se îndură să mă aducă langă draga mea Eleonore.
Spune și pot vedea cum ochii de un verde crud,aproape șters se umple de lacrimi.
-Domnule Smith,vă veghează de acolo de sus,nu o puteți simți,dar e cu dumneavoastră.
Încerc să îl alin,dar știu că e greu. Și-a pierdut ființa iubită. Îl las în pace pe domnul Smith și iau comenzile și de la alte mese. A trecut o săptamână de la incidentul cu Adam și spre fericirea mea,nu am mai dat ochii nici cu el și nici cu logodnica lui. Sper nici să nu mai fiu nevoită să o fac.
După ce am ieșit din tură. Am luat un taxi și am mers direct acasă. Iar mare mi-a fost mirarea când în fața ușii am găsit o cutie frumos împachetată,numele meu fiind scris pe ea. Am luat-o,am deschis ușa și am intrat in casă. Mi-am lasat geanta si cheile,și m-am așezat pe canapea pentru a vedea ce se află în cutie. Am desfăcut pamblica,iar ochii mei s-au mărit când am descoperit că în interior se afla o rochie neagra superbă și niște pantofi cu toc negri. In cutie am găsit si un bilet,l-am desfacut și aproape că am avut un șoc când am vazut expeditorul. Adam Williams.
"Acceptă acest mic dar,ca semn de scuze pentru purtarea logodnicei mele. Știu că poate te întrebi de unde știu ce mărime porți la haine și la încălțăminte..."
