"Dacă ai știi că există o șansă să salvezi o persoană dragă, nu ai renunța la tot să o salvezi? Pentru mine, viața mea s-a incheiat odată cu a mamei mele. Mereu am fost legate una de alta, iar acum dacă ea cade, cad și eu. Mor în fiecare zi împreună...
„Eroii mei sunt și au fost părinții mei. Nu am vazut pe nimeni altcineva drept eroii mei." -Michael Jordan
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Am intrat în salonul mic și simțeam deja cum lacrimile îmi înțepau ochii. Liniștea din încăpere era spartă de aparatele care bipaiau. Nu doresc nimănui să treacă printr-un asemenea moment,nici nu poți exprima durerea pe care o poate simți cineva cand vede o asemenea imagine în fața ochilor. N-am avut pe nimeni în viață care să mă sprijine cu excepția ei. Femeia care mi-a dat viață,care mi-a fost și mamă și tată,m-a ținut de mână când am făcut primii pași,m-a aplaudat și a vărsat lacrimi de fericire când am obținut o victorie,m-a protejat și a făcut din mine un om cu caracter. Acum,parcă nu îmi vine să cred că ea stă întinsă în acel pat,cu aparatele care o mai țineau în viață. Cu pași grei m-am apropiat și am privit-o. I-am analizat cu atenție trăsăturile chipului și încercam să mi-o imaginez cum era înainte de noaptea aia. Îmi imaginez ochii aceia albastri,atat de ireali,care radiau. Obrajii aceia rozali și zâmbetul strălucitor. Acum,nu vedeam decât un chip șters,aproape mort. Voiam să vorbească cu mine,să îmi așez capul în poala ei și să îi spun toată durera mea,în timp ce ea îmi mângăie parul. Dar era doar liniște și sunetul enervant al aparatelor. O mână s-a așezat pe umărul meu scoțându-mă din gàndurile mele și făcându-mă să tresar. M-am întors,iar Adam ma privea cu milă. Nu aveam nevoie de mila lui.
-O sa fie bine. Am adus contractul. Semnează-l,iar mama ta va pleca către Elveția,imediat.
Spune și îmi întinde un dosar și un pix. Mâinile îmi tremurau când am luat contractul și pixul. L-am deschis dorind să citesc pentru a afla în ce rahat urmeaza să mă bag,dar literele parca fugeau sub ochii mei. L-am semnat,fara să mai stau pe gânduri. Adam a făcut semn asistentului care stătea în fața ușii,iar acela a chemat mai mulți asistenți și asistente.
Am icnit de durere cănd vata îmbibată în medicament mi-a atins genunchiul rănit. Mama continua să cânte cântecelul în timp ce îmi bandaja rana.
-Puiul meu,copil iubit, Rod în mine încolțit Lacrimile sărate-ți șterge Dă-mi mie durerea ta Și nu-mi frânge inima.
-Nu ti-as da niciodata durerea mea,nu aș suporta să te văd tristă,mami.
Mă privește blând și îmi mangâie obrazul.
-Puiule,o mamă nu suportă să își vadă copilul trist. Fericirea ta,e și a mea. Acum viața mea prea puțin contează. Dacă mâine voi pleca la Domnul,tu vei rămâne,tu ești nădejdea mea.
-Nu te voi lăsa niciodată să pleci,mami. Cine îmi va bandaja ranile daca tu vei deveni înger?
-La un momendat,altcineva îți va bandaja rănile și te va proteja mai bine decât mine.
