"Dacă ai știi că există o șansă să salvezi o persoană dragă, nu ai renunța la tot să o salvezi? Pentru mine, viața mea s-a incheiat odată cu a mamei mele. Mereu am fost legate una de alta, iar acum dacă ea cade, cad și eu. Mor în fiecare zi împreună...
"Omul este soclul pe care se aşază: prostia, ura, inteligenţa şi iubirea, însă toate acestea pot răni sau vindeca orgolii."-Teodor Dume
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Melissa POV
Nu am putut să dorm deloc în noaptea aceasta. Mă foiam de pe o parte pe alta,negăsind o poziție confortabilă. Patul parcă s-a transformat într-un morman de bolovani. Nici înainte nu era foarte confortabil,dar acum... Evenimentele din ultimul timp și-au pus amprenta asupra mea,în mintea mea era o dezordine totală,gandurile mă frământau,pe de-o parte starea de sănătate a mamei,iar pe de altă parte majestatea sa majestuoasă...nu știu dacă acest cuvânt chiar există în dicționar,dar probabil că peste vreo 10-20 de ani va exista,cu poza lui Adam Williams lipită lângă egal și însoțit de cuvinte ca "idiot","cea mai plină de sine persoană de pe lumea aceasta","răsfățat" și lista poate continua. Cum își permite să mă sărute și să mă atingă în felul acela? Mai e și logodit și fac pariu ca blonda aia cu un creier cât un bob de mazăre,mi-ar tăia capul și m-ar arunca într-o prăpastie sau m-ar trimite la capătul lumii să mă prostituez. Și oferta aia? Nu orice poate fi cumpărat cu bani. Să-și bage banii undeva,nu am nevoie de nimic de la el. Gândurile mele sunt întrerupte de alarma care sună. E timpul să merg la lucru. Mă dau jos din pat și mă duc în baie pentru a-mi face rutina zilnică,mă îmbrac cu uniforma de ospătar și pornesc către restaurant.
(...)
-Un Espresso și un sandwich cu brânză, te rog!
Notez pe carnețelul meu,apoi iau comanda de la încă două persoane și mă duc la bucătărie. Jhon,bucătarul,pregătește omleta,iar eu între timp pregătesc cafeaua.
-Neața,frumoaso!
Ace mă salută și apoi mă îmbrățisează.
-Ai avut treaba zilele astea? Nu ai mai dat nici un semn de viață.
-Scuze...dar am avut treabă.
-Nu se acceptă!
-Haide,Ace! Doar nu o să stai supărat pe mine,așa-i?
-Te iert doar dacă mergem să mâncăm dupa ce ieșim din tură. Fac cinste.
Mă simțeam prost ca nu mi-am facut timp pentru prietenii mei și mă simțeam și mai prost să accept să plătească Ace din nou,daca mi-ar cere banii pentru fiecare masă pe care mi-a plătit-o nu aș rămane cu nimic din salariul pe trei luni.
-Dar...
-Nu accept nici o scuză! Mergem să mâncăm. Știu cât de mult îți plac cartofii prăjiți de la Paul.
