Mânuitoarea Apei: Lupta împotriva Întunericului

3. Inapoi acasa

Apartamentul meu se afla în apropierea Turnului Nordic, mai exact, in Aria Bibliotecii. Unul dintre puținele lucruri pe care le ador la Fortareata asta de piatra este biblioteca.

De la paisprezece ani, Alek m-a lasat sa aleg o parte din castel care sa fie a mea, iar pe mine mereu m-a fascinat Biblioteca, așa ca am ales Aria Bibliotecii. Alek nu a fost niciodată pasionat de lectură așa ca a fost de acord sa îmi dea mie toata partea aceasta, cu tot cu toate cărțile din ea.

Tatăl lui Alek avea si alte pasiuni pe lângă tortura, preferata lui, si deopotrivă și a mea, este lectura. A strâns carti din toate colțurile lumii și de la toate specile.
Dar ce este interesant este ca bibliotecă sa este împărțită un doua: partea literară și partea magică.

In prima parte, are poezii scrise de vampiri nostalgici, povești de dragoste ale zânelor, romane de varcolaci si muritori.

In a doua parte, are glosare de la vrajitori si vraci, ce conțin cele mai vechi vrăji posibile, hărți de la zâne, varcolaci cu locațiile exacte ale satelor si ale haitelor, carti pline cu legende despre cei mai de temuti criminali din rândul vampirilor si cei mai mari tirani din rândul varcolacilor. Are pana si pergamente unde sunt ilustrate mișcări si vraji pentru Elemente, dar eu am selectat toate pergamentele si le-am dus in biblioteca mea privată, bine ascunse printre poeziile si poveștile mele de dragoste preferate.

Teoretic nu exista niciun fel de apartament in apropierea bibliotecii, practic, cu cateva rugăminți, unchii mei au fost de acord sa îmi construiască o locuinta secretă, dorința unei copile si avantajul unui adult.

Biblioteca este construită în jurul unei bolte de sticla. Toate rafturile încep din centrul încăperii creînd un adevarat labirint. Pe pereti sunt sculptati îngeri și scene din Biblia muritorilor facute acum zeci de ani, dacă nu sute, de muritori mult prea talentați pentru siguranța lor.

Unul dintre acești pereti, mai exact peretele din dreptul secțiunii poeziilor unor vampiri foarte romantici, unde este pictată o superba operă de artă, a fost transformat în usa secretă.

Desigur ca pentru un străin aceasta usa nu este vizibilă nici daca te uiti cu lupa la perete, dar cu o simplă înclinare a mâinii unui înger sculptat în piatra, o usa apare exact in mijlocul picturii ce înfățișează un colț dintr-o pădure superba.

Aceasta este intrarea în locuința mea.
Un lucru de care nu am putut să scap au fost tavanele înalte și podelele de piatra, nota data de Mare Fortăreața, dar am reusit sa pun un fel de parchet de-al muritorilor, căci deși nu simt frigul prefer lemn sub picioare decât piatra.

Prima camera in care intri este o sufragerie plina cu lumânări și candelabre foarte micuțe care cad din tavan. Sapte usi duc spre biroul, dormitorul, baia, biblioteca mea privată, bucataria, dressingul si o camera in care doar eu am acces.
In sufragerie se gaseste un semineu in care arde focul mai mereu, o canapea care cel mai probabil datează de pe vremea victoriana, un bar plin cu băuturi la care multe persoane nici nu pot ravni, pe pereți, câteva rafturi cu cărți, cateva covoare împletite de maeștrii si niște fotolii tot la fel de vechi dar foarte confortabile, fotolii pe care stau cei patru vampiri și Sarpele cu cate un pahar in mana.

Deși începe sa mă enerveze prezenta nestingherita a asasinului, mai ales in casa mea și ignoranta unchilor mei de a-l aduce aici, fata mea nu exprima niciun sentiment.

— V-ați gandit ca vinul meu are nevoie de o degustare? Ii intreb eu încordată.

— Cam așa ceva, nu ne-ai spus niciodată de unde faci rost de el, vin mai aromat ca al tău nu am gustat niciodată si asta spune multe. Imi rânjește Sahsa.