Mânuitoarea Apei: Lupta împotriva Întunericului

6. Întruniri nocturne

In unul din numeroasele apartamente ale Fortăreței doi barbati stau in fata șemineului cu un pahar in mâna. Amândoi sunt așezati și, spre deosebire de reputația sângeroasă pe care și-au creat-o de a lungul secolelor, la prima vedere par doar doi prieteni care se bucura de caldura focului, chiar dacă unul dintre ei nu îl poate simți.

— Este o apariție surprinzătoare. Este foarte scundă, adică cand am vazut-o prima dată am crezut ca este un copil, si cu părul ala alb. Si ochii, doamne ce ochi înfricoșatori are. Dar cred ca este bipolara. Adică într-un moment ne baga in sperieți si in celalalt mai că sare ca un copil dupa niște briose. Dar după ce mi-ai povestit este clar ca fata are tupeu și vlagă in ea. Adică nu prea cunosc multe persoane care au încercat sa te atace după o ora de când te-au cunoscut. Deși, spune bărbatul râzând, la cât de arogant ești, o cam înțeleg.

Celălat bărbat nu ii răspunde imediat. Privirea ii este pierdută in flăcările focului și ochii ascunși de cârlionții negri care ii cad pe frunte. Din cauza acestui lucru prietenul sau nu ii poate distinge expresiile foarte clar.

— Nu a încercat, chiar m-a atacat.

Vampirul pufneste in ras, fără sa bage de seama cum flăcările din șemineu se schimba. Încep sa ardă mai tare, mai puternic, mai diferit. Unii ar spune chiar ca esența lor se schimba, baza lor pierzând acea culoare albastra și adoptând ceva mai închis, mai negru.

— Adică dacă ar fi după mine, as întărâta-o atât de tare încât atunci când am cădea in pat sa îmi demonstreze pentru ce este cunoscuta.

— Nu e o femeie pe care sa o poți fermeca, draga prietene.

Bărbatul cu ochii negrii bea ce ii rămăsese in pahar și își indreapta postura, uitându-se fix in ochii vampirului.

— Și, in plus, nu o jigni spunând ca este cunoscuta pentru astfel de lucruri când știi la fel de bine ca nu este cazul.

Vampirul își sterge zâmbetul de pe fata și își încordează maxilarul. Știe ca a întrecut limita.

— O gluma, fără intenții rele te asigur. Dar totuși, știi ca nu trebuie sa mergi cu ea, nu?

Bărbatul își da ochii peste cap plictisit, dar înainte sa ii răspundă, celălat i-o ia înainte.

— Adică legatura încă nu s-a făcut, deci ai putea pleca, ai putea sa o uiți, acum ca ai cunoscut-o. Ai spune ca nu ești dispus sa intri intr-un război și după te evapori, pana la urma asta se și așteaptă toata lumea de la Șarpe. După rămâne de văzut dacă vei continua ceea ce ai început din poziția aia.

— Știi foarte bine ca războiul asta e un pas foarte important. Asta trebuie sa se întâmple, iar eu trebuie sa fiu acolo, de ce insisti pe fanteziile tale când știi deja toate astea?

— Da, ai dreptate, n-ar fi trebuit sa spun asta.

— Dar chiar și dacă as pleca acum, ce rost ar avea? Războiul împotriva lui va continua și indiferent de ce planuri și-a făcut in anii aceștia, amândoi suntem conștienți ca nu are nicio șansa împotriva lui fără ajutorul meu. Deja știu ce o sa se întâmple dacă ar fi sa plec.

Mikhail ridica o sprânceană confuz, primind o privire plictisita de la asasin.

— O sa moara.

— Poate nu. Adică din câte zicea Li, mai are puțin și ajunge la maximul puterii ei, și nu va fi singura. Mai sunt și vampirii și Elementele...

— Nu are importanță. Nu contează nici daca devine un Împlinit. El s-a saturat sa aștepte, o vrea pe Noved, dar acum ca a apărut reîncarnarea ei nu înțeleg cum au reușit părinții lui sa-l țină la distanță atâta timp. Pentru ca, conform înțelegerii făcute acum doua secole, El are permisiunea sa facă ce vrea cu Noved de când se naște, indiferent de a doua ei familie, chiar daca este conștientă de fosta sa viata sau nu. Așa ca cum de a aflat de ea abia după paisprezece ani, îmi este imposibil de inteles, și cum a scăpat de el.