Mânuitoarea Apei: Lupta împotriva Întunericului

2. Pregatiri de razboi

Atmosfera revine curând la normal, trece la fel de repede pe cum a și apărut, lăsând loc confuziei.

— Dar nu are niciun sens, de ce ar apărea tocmai acum, cand nu a mai fost văzut de peste o mie de ani. spune Caeli.

Dar asta nu este adevarat, a mai fost văzut acum trei ani dar nu toate persoanele din camera asta știu.

Încercând sa ignor senzația de gol pe care vocea din capul meu mi-a provocat o, îmi plimb privirea prin camera. Ca un magnet, ochii asasinului se întâlnesc cu ai mei, dar ce vad in ei îmi opreste respirația. Atâtea sentimente se pot citi in ochii lui, dar in același timp pare ca este indescifrabil. Durere, confuzie, intriga, furie, hotărâre și interes, toate in aceasi ochii care se uita la mine de parca mă provoacă sa fac ceva, sa reactionez.

— Alfa, sigilați haitele, triplati paza la fiecare sat, la fel si Elementele. Alek spune-le vampirilor sa nu se implice, dar sa fie pregătiți de luptă. La fel si Alfa. Asta este o treaba a Elementelor. Conducătorii Elementelor sa ramana, restul, afara! Ridic destul de mult tonul la ultimul cuvânt.

Ii vad cum se ridică precauti si se îndreaptă spre usa, Alfa-ul in pas rapid, probabil l-am speriat destul de tare având în vedere că nu spun niciodată mai mult de 5 cuvinte la întrunirile de genu si nu imi ies din fire niciodată.
Unchii mei abia se misca si vor sa se apropie de mine, dar probabil aura mea este foarte mare acum si aerul din jurul meu este înghețat asa ca nu cred ca este cea mai buna optiune pentru ei. Asasinul mă privește pentru ultima oară din cap pana in picioare, după cu un rânjet bolnav iese din camera.

— O sa îți creasca tensiunea. Glumește Sasha in drum spre usa.

Cu o singura privire îl fac sa alerge pana la usa. Sunt sigură ca acum ochii mei sunt albi si firisoarele bleu se vad mai bine ca niciodată.
Cu alte cuvinte sunt mai înfricoșatori ca oricand.

— Trimite-ți vorba după Elisandra.

Tot ce fac ei e sa dea din cap și sa dispară după usa, știu ca nu este locul lor aici și înțeleg, chiar dacă, mai mult ca sigur, după voi avea multe explicații de dat.

Am rămas singură cu Maestrul Li si cu celelalte Elemente.

— Lordul Intunericului este o reala amenințare, din momentul asta toti suntem in vizorul lui. Mai ales eu, gandesc eu. Sunt sigura ca fiecare dintre voi stie cine este si ce reprezintă un Stapan al Intunericului. Din fericire Intunecatul este singur, dar din nefericire el își poate crea oricand demoni ca sa ii faca treaba murdară. Cu alte cuvinte suntem in razboi.

— Ce sugerezi? Ma intreaba Caeli.

— Sugerez ca înțelegerea de doua sute de ani de pace a luat sfârșit, iar el va veni in forța peste noi. Dar ceva este ciudat, va atacat pe voi, dar nu si pe mine. Gandesc eu cu voce tare.

— Păi si haitele? Ele ce treaba ar avea? Zice Ignis.

— Nimic serios, sper. Mai mult un semn, o reamintire a puterii lui.

— Exagerezi. Imi spune Ignis.

— Tu nu îl cunosti așa cum îl cunosc eu. Așa ca țineți gura daca nu vrei sa pornesc încă un război între Mânuitori si Suverani chiar acum. Nu cred ca surioara ta poate conduce o întreagă dinastie chiar acum, sau greșesc? O întreb aspru știind că am atins un loc sensibil.

O vad cum vrea sa faca o mișcare tipică suveranilor prin care in mod normal m-ar arde de vie si chiar cand sunt gata să o îngheț, Maestrul Li ne împinge pe amândouă.

— Potoliți-va! Pentru numele Zeiței, gata! Ne striga in fata. Suntem in prag de razboi si nu e timp de copilăriile voastre obișnuite. Ne spune si cu un ultim gest se uita la mine cu o privire mustratoare si la Ignis cu una de parca ar fi cea mai respingătoare fiinta de pe Pământ. O privire pe care o are mereu cand privește un Suveran. Niciodată nu am stiut motivul pentru care el urăște poporul Focului, si, in special familia regală a lor, asa de mult.