Mânuitoarea Apei: Lupta împotriva Întunericului

4. Permite-mi sa ma prezint

— Ce vei face?

Alek mă întreaba in timp ce își mai toarnă un pahar.

— Ceea ce am planuit. Si ceea ce am planuit cu Elementele.

Mă aplec și deschid unul dintre sertarele biroului de unde scot un pachet de țigări de ale muritorilor.

Nu fumez des, doar la petreceri și când sunt stresată. De asemena nu fumez pentru gust, cât pentru fum. Mi se creează o satisfacție atunci când pot sa controlez fumul care acoperă locul in care stau.

Unchii mei nu au fost niciodata fericiți cu acest obicei al meu, dar fiecare are defectele lui pana la urma.

— Va trebui să plecăm curând, rămâne de stabilit acum la cina când mai exact. Spun in timp ce scrumez tigara in scrumiera de pe birou. Planul stabilit cu ei este sa ne întâlnim toti, împreună cu toți oamenii pe care îi putem strânge undeva pe terenul lui Caeli. La o cetate părăsită, unde obișnuiau sa-și păzească Spiritul. Din câte a povestit el, sunt mai multe cetăți ascunse intr-o pădure, iar condițiile sunt perfecte pentru...

— Ce treaba ai tu cu Emersynus? Vocea Șarpelui ma întrerupe.

Încă nu s-a mutat din poziția lui sprijinit de usa, dar acum pare mai încordat decât a fost pana acum. Ca și cum întrebarea l-a măcinat de mult timp și nu știe cum sa scoată mai repede informațiile la suprafața.

Chiar sunt curioasa ce cauta acest om aici.

— Vechi prieteni de tortura?

Pufnetul ironic îl face sa para prea imatur pentru reputația lui. Chiar prefera sa se comporte ca un adolescent râzgâiat și îngâmfat decât ca o arma mortala a lumii magice.

— Toata lumea a auzit legendele.

Răspunsul lui vag mă face sa mă încrunt, e clar ca știe mai mult decât legendele. O persoana care știe doar legendele ar fi prea înfricoșată ca sa îmi pună astfel de întrebări. El vrea răspunsuri și după modul in care își flexează maxilarul este clar ca nu este obișnuit sa afle informații fără tortura. Un gând periculos îmi apare in minte. Oare cât pot sa trag de asasin pana o sa plesnească.

Mai trag un fum din tigara, expirând ușor in sus și incep sa mă joc cu pandantivul de la gât.

— Ai auzit ce a povestit Maestru, de ce ai mai avea nevoie de explicații? Îl întreb absenta.

— Știu care este legatura lui cu Elementele și Conducătorii lor, toata lumea stie, ce vreau eu sa stiu este ce legatura ai tu cu el, zice punând accentul pe "tu".

Încep sa rad la cât de ironica e toata situația asta. Eu ar trebui sa fiu cea care pune întrebări aici, nu el.

— Și ce te face sa crezi, asasinule, ca mi-as irosi respiratia ca sa îți explic?

Nu ratez sclipirea periculoasa din ochii lui când vede ca ii folosesc cuvintele împotriva lui. Cu toate acestea, îmi indrept privirea la tigara dintre degetele mele și la fumul pe care îl produc. Ceva îmi spune ca relația mea cu acest om va fi foarte dinamica.

— Poate faptul ca ai nevoie de mine și de cunoștințele mele te va face sa vorbești, Mânuitoareo. Poate ca dorința pe care o ai in a afla ce informații dețin care mă fac atât de valoros cauzei tale te vor face sa te răzgândești, draga Devon.

Tonul sedictiv pe care îl folosește și modul in care pronunța ultimul cuvânt, ca și cum îi gusta fiecare silaba pe buze nu scapă nesesizat de vampiri care se întorc și se încruntă amenințător la el. Ceea ce mă face și mai curioasa cu privire la prietenia lor dacă unchii mei ii permit sa mi vorbeasca așa.