Sunt trezită de razele soarelui care se strecoară in fiecare dimineața prin fereastra ovala din dormitor.
Usor, usor, amintirile de noaptea trecută îmi revin in minte.
După ce am fost târâtă de Caeli afara din camera de ședințe, mi-am petrecut toata noaptea pe unul dintre acoperișurile Fortăreței, absorbând puterea lunii. Caeli a încercat sa rămână cu mine, dar Elisandra știa ca am nevoie de timp singura așa ca a reușit sa îl convingă sa se întoarcă înăuntru, cu promisiunea sa ne vedem la micul dejun.
Prefer sa nu ma gândesc momentan la trădarea Suveranei. Sunt conștientă de sentimentele ei fata de mine și modul in care pune Suveranii peste orice alt popor, dar nu pot sa mint și sa spun ca nu m-a rănit aseara.
O parte din mine este nervoasa la gândul ca am lăsat roșcata sa ma afecteze atât de tare, dar toti suntem conștienți de cât de puțin au avut Suveranii de pierdut și cum Mânuitorii aproape au fost eliminați.
Elementele, in special familiile regale, dețin foarte mult respect și admiratie unii pentru alții, așa ca nu a fost nimeni surprins când, la finalul războiului, toti membrii supraviețuitori ai familiilor regale au fost prezenți la înmormântarea Casei Regale a Apei. Toti Conducătorii actuali au fost prezenți in acea zi, toti arătându-și respectul și suferința, inclusiv Ignis. Dar totuși, și-a permis sa vorbească fata de mine de trădare, fără nicio problema.
Uneori nu o pot înțelege. In unele momente este agreabila, rade și glumeste, cu mine inclusiv, și in alte dați, precum aseara, face tot ce ii sta in putința sa mă provoace. Dar sugestia de aseara nu a avut rolul sa mă provoace. Ignis a vrut sa fie sigura ca mă rănește. A vrut sa îmi arate ca singurul motiv pentru care se afla aici este datoria ei sacra de Conducator, nu remușcare pentru trecut, sau binevointa de a mă ajuta.
Cu un oftat profund mă ridic din pat și mă pregătesc de o noua zi.
Ies in scurt timp din apartamentele mele si îmi indrept pașii prin Biblioteca spre partea lui Alek de castel.
Fusta care este de fapt o pereche de pantaloni foarte bufanți se umfla in jurul meu pe măsura ce mă deplasez. Uneori chiar mă bucur ca Mânuitorii nu simt frigul, altfel as îngheța pe holurile de piatra alea Fortăreței in topul scurt in care m-am îmbrăcat. Pielea mea albă vizibila din dreptul taliei eclipsand cu nuanțele închise de albastru ale îmbrăcămintei mele. Parul meu alb și lung fiind din nou împletit, lăsat sa serpuiasca pe spatele meu.
Pierdută in gânduri nici nu realizez când ajung in dreptul ușii dormitorului lui Alek.
Il gasesc pe vampir inca dormind în patul lui cu baldachin. Merg pe vârful picioarelor pana la masa de lângă șemineu, unde un ulcior cu apa se odihnește. Iau ulciorul si il răcesc pana aproape de îngheț. Ma apropii usor de capul patului si încerc sa fiu cât mai silențioasă posibila.
Înainte sa mă simtă deasupra lui, ii torn toata apa in cap, vampirul ridicându-se instant, înjurând.
— Althelia, ai face bine sa fugi cât mai poți dacă nu vrei sa te închid in catacombe!
— Nu o sa te lase băieții, si in plus ma iubești prea mult ca sa îmi faci ceva. Spun eu cu aroganță.
— Ce vrei, copilul diavolului? Ma intreaba trântindu-și capul de perna de lângă, cea care a scăpat de apa inghetata.
— După cum poți observa am nevoie de un nou sac de apa.
El oftează si intreaba:
— Ce s-a întâmplat cu celălat? Intreaba deja pregatit pentru o prostie.
CITEȘTI
Mânuitoarea Apei: Lupta împotriva Întunericului
FantasíaMânuitorii Apei Suveranii Focului Stăpânii Pământului Nomazii Aerului Acestea sunt cele patru ordine ale oamenilor cu puteri supranaturale numiți și Elementele. Vrăjitori cu daruri restricționate numai de limitele forței cu care au fost binecuvântaț...
