Mânuitoarea Apei: Lupta împotriva Întunericului

18. Apa și Foc

Îmi amintesc momentele petrecute cu fratele meu ca și cum ar fi fost ieri. Agua Devlin Valantis, fratele meu mai mare cu aproape 7 ani, a fost cea mai iubitoare prezenta in viața mea. Tatăl meu a fost un om rece și dur, destul de strict și cu păreri puternice. Nu pot sa spun ca am multe amintiri fericite cu el. Orice făceam, simteam ca nu era in de ajuns pentru a-l face mândru, orice mișcare noua nu era suficient de măreață, oricât de mult mi se îmbunătățea magia nu era suficient, oricât de educata și manierata eram, niciodată nu părea mulțumit de mine. Dar cu fratele meu era complet diferit.

Dev era mereu alături de mine, încerca sa mă învețe tot ce putea, mă încuraja de fiecare data când aveam nevoie, îmi aplauda eforturile de fiecare data.

Fiind fiica Conducătorului, nu prea aveam voie sa părăsesc reședința familiei, așa ca, in copilărie, nu am prea avut prieteni de vârsta mea. Nu existau copii de vârsta mea între zidurile casei noastre. Așa ca Dev și-a asumat responsabilitatea de a-mi fi cel mai bun prieten și de a mă ajuta sa cunosc oameni noi. Ii știam toti prietenii apropiați, poate intr-o perioada ajunsesem sa ii consider proprii prieteni. Dar in nicio amintire cu el, in nicio conversație pe care am avut-o cu fratele meu cât a trăit, nu a menționat nimic de niciun suflet pereche, atât mai puțin de Mostenitoarea Tronului Focului.

"Devlin a fost sufletul meu pereche"

Sufletele pereche sunt legături sacre, majoritatea ființelor magice își trăiesc toata viata fără sa își cunoască sufletul pereche, se îndrăgostesc, se căsătoresc, fac copii, totul când sufletul lor pereche ar putea sa fie la un oraș distanță, sau pe cealaltă parte a planetei, sau sa nu se fi născut încă. Se spune ca durerea pe care o simte cineva când ii moare sufletul pereche este atât de puternica încât îl omoară.

— Ar fi trebuit sa fii moarta dacă ce spui este adevărat. Nu mă testa, Sorellia, doar pentru ca ți-am tolerat ifosele pana acum nu înseamnă ca poți sa faci asemenea acuzații despre familia mea.

Ochii ei căprui se măresc șocați și se uita pierdută la mine, aproape disperata.

— Este adevarat.

Mai repede decât este normal, îmi sucesc capul spre Yure. Sta cu spatele la mine, dar se vede ca respira repede, panicat.

— Dacă ai ceva de spus, spune-mi-o in fata, Yure.

— Sorellia și cu Devlin nu își formasera legătura de suflete pereche, de aceea ea este încă in viața.

— Uita-te la mine!

Țipatul meu este atât de neașteptat, ca un val care se lovește de stâncile oceanului, încât Elementele tresar.

Încet, cu mișcări lente, Yure se întoarce cu fata la mine. Eu încep sa merg spre el, abandonând femeia care pare la un pas de o criza.

— Voi, oamenii Focului, oamenii care mi-ați disprețuit neamul generații la rând, voi cei care mi-ați ars oamenii ca pe șobolani, care mi-ați ars tatăl ca pe un animal in cușca, voi, oamenii care au pornit acel război in primul rând printr-o minciuna legată de fratele meu, voi aveți tupeul sa veniți in fata mea și sa îmi spune-ți ca ea, și arat cu degetul spre roșcata de la masa, ea a fost sufletul pereche al fratelui meu? Voi veniți sa îmi spune-ți acest lucru fiind conștienți de câte tragedii ar fi împiedicat aceasta uniune, câte genocide, lupte, asasinate, omoruri, câte vieți ați fi putut salva pentru atâtea generații de Elemente. Îmi spune-ți ca fratele meu, singurul care m-a iubit necondiționat, fără sa ii fie frica de mine sau sa se simtă amenințat de mine, îmi spune-ți ca Dev ar fi putut sa trăiască acum? Ca părinții mei ar fi putut sa trăiască, dacă aceasta uniune s-ar fi întâmplat?