Calatorie catre Sfarsitul Lumii

Spiridușul Știe Tot

            Sammy si Tody se plimbau de mult timp prin pădure. Nici ei nu mai știau daca era zi sau noapte, și nici nu prea aveau cum să știe din cauza copacilor care le intunecau drumul, devenind tot mai deși. Mergeau pe furiș, cu mare bagare de seamă, ascunzandu-se dupa frunziș și, din când în când, Cip Cirip le făcea câte un semn ciripind că au cale liberă.

            Dintr-odată, se auzi un zgomot ciudat, care, pentru urechile mici ale lui Tody păru la fel de puternic ca urletul unei fiare sălbatice. 

            -Vai de mine, Sammy! Să fugim! Ai auzit răgetul acela? Suntem in pericol, să ne ascundem cât de repede putem!

            -Care răget, Tody? eu nu am auzit nimic! se mira Sammy.

            -Vai de mine, s-a auzit din nou!  Trebuie sa ne ascundem cât mai repede! Plus că sincer, de când mergem într-una, mi s-a facut o foame de lup!

            -Da, sincer și mie au început să îmi cam ghiorlăie stomacul. 

            -Vai de mine! se distră Tody. Acel răget era chiar din stomacul tău?

            -Ei, hai ca exagerezi, dar pentru urechile tale minuscule, cu siguranță că te-a speriat!

            -Ce ai spus despre urechile mele? Mai spune odată să vezi cum îți înfig un scaiete în pantaloni!

            -HA, HA, HA, HI, HI, HI, Ț, Ț, Ț!!!  se auzi de departe

            -Vai de mine, Tody, acum am auzit şi eu ceva! M-am speriat rău!

            -Sa nu fie vreo vrăjitoare! s-a zis cu noi!

            -Ha, Ha, Ha, He, He, He! credeați că scăpați de mine, hoțomanilor? Veniți mai aproape, am auzit că vă e foame! Am o oala pe foc numai bună... pentru voi!

            - Cip cirip, te rog frumos, vezi de unde se aude, să fugim în direcția opusă! 

            -Îndată, stăpâne! răspunse Cip cirip. Vin acum!

Cip cirip se uita în stânga, se uita în dreapta, se uită în sus, se uită în jos, nici urmă de vrăjitoare!

Sammy si Tody tremurau ghemuiți sub un tufiș.

            -Stăpâne, m-am uitat peste tot, nici urmă de vrăjitoare! 

            -Imposibil! se miră Tody. Doar am auzit amândoi.

            -În orice caz nu poate fi departe, concluzionă Sammy. Să fim prudenți! 

Și cei doi își continuară drumul. Dar, deodată:

            -Aaaau! făcu Sammy.

            -Ce ai pățit, Sammy?

            - M-a pișcat ceva de picior!

            -Aaaau, începu și Tody!

            - Tu ce ai pățit?

            -M-am lovit cu nasul de ceva, jur că era ceva în fața mea, dar a dispărut!

            -Tody, nu știu ce se întâmplă, dar să știi că am impresia că suntem urmăriți!

            -Da, și eu simt la fel! Aaaah! țipă Tody îngrozit. Sammy, mi se pare mie sau bolovanul acela se holbează la noi? 

            -Ce proști sunteți! Ha, ha, ha, ț, ț, ț!  V-am păcălit, nu-i așa? răspunse bolovanul care păru ce se ridică în picioare.  

            -Aaaa, tu erai vocea aceea? dar ești un... pitic? Se minună Tody.

            -Eu, pitic? Eu sunt spiridușul Știe Tot! Și tu cine ești, mă rog, așchiuță?

Spiridușul Știe Tot acea cam 20 de centimetri înălţime, un nas lung şi coroiat și două urechi la fel de lungi. În rest, arăta ca un om, dar era îmbrăcat la fel de ciudat. Avea o pălărie de paie împodobită cu pene lungi şi multe panglici, avea o pelerină lunga și maronie bălțată care îl ajutase probabil să se transforme în piatră, iar în picioare purta... şlapi. 

           -Ia asculta, mai tu, dragă, Știe Tot! Nu știu ce știi tu dar eu sunt cel mai cunoscut şi mai viteaz băiat de prin aceste locuri. Numele meu este Tody și acesta este Sammy. Nu avem timp să stăm la discuții cu matale, ne grăbim să...

          -Știu, știu, să găsiți castelul vrăjitoarelor  ca să le furați comoara de sub pernă, elixirul măriei sale, Alteța!

          -Dar ce priceput ești dumneata, se distră Sammy. Cu siguranță ne-ai auzit vorbind! Și de unde mă rog eu știi ca îl țin sub pernă? Tot din sursele tale?

         -Bine, să nu mă credeți! se încruntă Știe TOT. Dar vă spun sincer ca eu chiar știu cam tot ce mișcă prin aceste zone și în împrejurimi. Și mai știu că tu ești Sammy, cel care și-a băgat nasul în biblioteca tăinuită de ne-a întors lumea pe dos.

         -Se pare că ești chiar foarte priceput. Atunci ajută-ne, te rugăăăm, să găsim ceva de mâncare prin preajmă. 

          -În curând vom ajunge într-un luminiș unde va va fi ușor să vedeți câte în luna și în stele vă poftesc stomacurile voastre.

            Acum erau patru călători , unul mai vigilent ca altul, Sammy se uita pe deasupra, Cip cirip de sus de tot, Tody de pe sub frunziș și Știe Tot era în fața tuturor, mărșăluind.

            Zgomotele înfundate ale stomacurilor se întețeau.