Calatorie catre Sfarsitul Lumii

Tody, băiatul cât o așchie

                                                                

Sammy simțea în el un curaj nebănuit. Cu toate că singura lui armă era acel micuț cristal pe care îl ținea în buzunarul de la piept, se simțea neînfricat și aproape ca fugea prin pădure. Avea în minte un singur scop: exilirul de apă pură pe care trebuia să i-l aducă cat mai curând Alteței sale. Acum nu avea nici o idee unde trebuia sa ajungă, dar mergea hotărât, parcă spre o țintă anume. Deodată, i se păru că il strigă cineva dintre copaci. 

 -Ciudat, încep sa aud voci! iși zise, dar nu luă în seamă vocea si merse mai departe. După puțin timp, insă, vocea reveni, de această data mult mai clară. 

 - Sammy cel curajos, chiar el insuși să fie? Se auzi vocea, de această dată răsunând cristalină dar in același timp impunătoare. 

 - Unde ești și ce dorești de la mine, ii raspunse Sammy hotarât. Dacă vrei să vorbim, arată-te! 

- Dragul de tine, cât curaj ai, răsună din nou vocea. Chiar ai curaj să mă vezi la față? 

Pe Sammy această voce incepu să îl scoată din sărite.

 -Și cine ești tu, mă rog, ca să imi fie frică mie să te privesc? Dar arată-te odată, îi răspunse Sammy nervos. 

 -Ha, ha! Va trebui să mă descoperi întâi, băiete! Asta chiar ii puse capac lui Sammy. 

 -Bine, netrebnicule, te găsesc eu și în gaură de șarpe, își spuse el. Și incepu să rupă cu îndemânare crengi și se afundă tot mai adânc printre copaci. 

 -Stai, băiete, te rog, nu mă răni! Se auzi dintr-o data o voce plângăcioasă si foarte subțire. 

 -Asta ce-o mai fi, se mira Sammy. Cine ești? Oriunde ai fi, arată-te odată!  

- Aici jos, Sammy, iartă-mă, eu eram vocea! Sammy nu își putu crede ochilor. 

Privind atent printr-un tufiș, o arătare mică, aproape cât o așchie, il privea cu ochii speriați.

 -Poți să mă ridici, că sa mă vezi mai de aproape. Dacă imi promiți că nu imi faci rău.

 Sammy întinse palma și acesta se urcă pe palma lui. Cu toate că ii era frică să nu îl strivească, Sammy observă că era de fapt un băiat, mic căt un ghimpe, dar care fusese, la vremea lui, un băiat bine făcut. -Buna, cine ești? Il intrebă Sammy cu vădită emoție. 

 -Bună Sammy, eu sunt Tody. Te rog, nu te mai uita așa ciudat la mine, că îmi vine să mă ascund de rușine. 

 - Dar ce ai pățit, Tody? Nu pot crede că ai fost așa de mic intotdeauna. Povestește-mi! 

 -Eram un băiat normal. Eram viteaz și voinic și cunoșteam tainele acestei păduri. Mă plimbam des prin pădure, cutreieram, ascultam izvoarele, știam graiul păsărilor. Dar intr-o seară, plimbăndu-mă prin poteci cunoscute, dau de niște copaci roditori. Nu mai văzusem asemenea fructe in viața mea. Mari, viu colorate, suculente. Deși aratău aproape vrajite, nu m-am putut abține sa nu mușc din ele. Și, măncănd din ele, imi dau seama că ceva se petrece. Mi se pare că fața mi se micșorează. Apoi mâinile, apoi picioarele, apoi tot corpul. Până când, îngrozit, observ că nu îmi mai simt picioarele și copacii devin tot mai înalți. îmi pare tare rau, Sammy, că te-am speriat. Era singura cale de a te aduce aici. Am auzit discuția dintre tine și Ălteța sa. Mare catastrofă s-a abătut peste lumea pe care o știam. Acum pădurea se pare că este bântuită de vrăjitoare, dar și fermecată. Va trebui să umbli cu mare precauție prin această pădure, Sammy, sa nu ajungi ca mine. Eu te pot ajuta să obții exilirul de apă pură, dacă mă asculți întocmai. 

 Abia acum isi dădu seama Sammy de gravitatea faptelor sale. Dupa cele auzite, ințelese clar că de acum soarta lumii este în mâinile lui. 

 - Voi asculta întocmai ce îmi vei spune. Cred eu că ne vom înțelege. 

- Bine, spuse băiatul cât o așchie, uite care e planul!