Calatorie catre Sfarsitul Lumii

CARTEA CĂRŢILOR Aici incepe aventura

Se pare ca Sammy căzuse de fapt în gol, printr-un labirint. Când deschise ochii, se văzu pe o podea foarte lucioasa, cu sclipiri aurii.Când privi in sus, se sperie si ii veni să o ia înapoi pe scări in fugă. Biblioteca era, de fapt, o clepsidră. De jos până sus, foarte sus, vedeai peretii rotunzi, si deasupra, pe cupolă, era un ceas mare, auriu, care răspândea niste irizaţii roşii-verzui. In jurul ceasului scria, mare: "Aici incepe si se sfărşeşte totul". In mijlocul acestei clepsidre, se afla minunea: O bibliotecă etajată, ca două piramide puse cap in cap. Cărţile erau atat de mari încât puteai sa treci printre ele. Piramida de sus era, desigur, cu capul in jos. Dar, se pare că avea la bază o singură carte. Aceasta era insă pe jumătate deschisă şi când Sammy o văzu, aceasta incepu sa isi mişte foile intr-un ritm agitat, si chiar de acolo se auzi o voce:

-Cine eşti si cum indrăzneşti sa ma trezeşti din somnul meu preaadânc? Cum te numeşti?

Lui Sammy ii tremurau vocea, mâinile, picioarele, si in fond, tot corpul, nu şi-l putea controla.

-Sammy mmmă nnnumesc, nnemuritoare si ttttăinuită, ăăă...

-Aşaaa... Continuă, băiete.

Lui Sammy i se făcu pielea de găină , la gandul ca aceasta ar fi putut auzi al treilea cuvant rostit la nerăbdare.

-Nnneasemuită!

-Pai da, aşa se cuvine. Mi s-a spus in multe feluri, sa ştii. Eşti primul care este aproape de adevărata mea valoare. Şi cu ce gand pe aici, băiete?

-Am venit sssăăă... vă dddescopăr valoarea.

-Intelept raspuns. Pai apropie-te, baiete. Haide, nu îţi fie teamă. Urcă, să stam de vorbă!

Sammy se uita speriat in sus. Nu ii venea să creadă. Făcu un pas. Vru sa puna piciorul pe prima treapta, pe care abia o putea atinge, atat era de înaltă. Cand atinse treapta, aceasta, adica podeaua care sustinea cărţile de pe a doua treaptă, se lumină. Toate cărţile incepură să cânte un cântec intr-o tonalitate foarte gravă:

 „ Dacă pe treapta vei păşi, Nimic tu nu vei simţi, Orice-ţi vei inchipui, pe loc se v-a-ndeplini."

Sammy, speriat de-a binelea, se gândea de acum ce cauta acolo. Atunci încercă să işi amintească de ce intrase. Si ii veni in minte atât: „Eu sunt Sammy, cel care..." şi se şi văzu pe a doua treaptă. Atunci cărţile incepură să cânte mai usor, mai suav: „Iată, treapta ai urcat, Tot ce-a fost s-a terminat, Uită toate câte-au fost, trecutul e de prisos." Dar Sammy nu putea să uite cât ii era de frică şi mai urcă o treaptă. Acum carţile cântau grav şi inalt in acelaşi timp: „Dacă frică iţi va fi, Timpul se va răsuci, Tot ce-ţi vei inchipui, Pe loc se va implini."

Sammy inghiţi in sec. Acum nu vroia sa ii mai fie frica. Urcă pana sus, in varful piramidei, fără să se gândească la nimic. Aici, primul lucru pe care il făcu fu sa se aşeze mai bine pe treaptă, pentru că era un spaţiu atat de ingust, ca abia incăpea piciorul lui. Al doilea lucru pe care il făcu, fu să se uite in sus. Mare greşeală. Era ca şi cum piramida de sus ar fi venit spre el. Il lua cu ameţeală, dar incerca sa se stăpâneasca.

-Bine ai venit, băiete! Poate ca nu ştii cine sunt, ii vorbi cartea. Eu sunt cartea cărţilor. De aici, de la mine, incepe si se termină totul. Tot ce vezi in sus este viitorul, iar ce se află la picioarele tale, este trecutul. In cărţile mele stă scris tot ce a fost sau va fi. Ai spus ca vrei să imi descoperi valoarea. Intreabă-mă orice vrei şi eu iţi voi răspunde. Spune, ce carte vrei să îţi citesc?

Sammy nu ştia ce să spună. Se gândi el, cu siguranţă nu vrea să ii citească o carte cu monş... Pe loc incepu să ii tremure tot corpul, şi, ca un făcut, se auzi deodată un urlet ingrozitor. Chiar de sub el se ridica un fum care scotea un urlet monstruos, si, când privi in sus, balauri cu trei capete zburau pe langa piramida de sus, scoțând pe nas flăcări.

Sammy işi aminti pe loc ce scria in carte, că dacă cineva pătrunde în bibliotecă, vor fi eliberaţi monştri şşşi... vra... Atât ii trebui şi deodata, cu un râs asurzitor, de vrăjitoare, se mai ridică un fum, care se transformă in clepsidra de sus in vrăjitoare care zburau pe mături, alături de monstri, in cercuri şi intr-un ritm foarte alert.

„ Vai mie, vai mie, ce am făcut? Se văicarea Sammy in sinea lui... Acum ce mai urmează, să se intoarcă timpurile?"

Foarte scurt ii fu acest gand, dar destul încat să creeze dezechilibrul. Simţi ca i se zguduie pământul de sub picioare, şi, deodată, se văzu cu capul in jos.

-Ce ai făcut, băiete? Ai dereglat timpurile? Strigă Cartea Carţilor.

Clepsidra se rasuci astfel că acum piramida de deasupra era jos şi Sammy căzu in gol, ajungând din nou pe podeaua lucioasă. Tot ce vroia acum era sa o ştearga cat mai repede de acolo, aşa ca o luă in fugă pe scări, fără sa işi dea seama cât urcă.

Din nou în lumea lui, Sammy ieşi pe uşa afară din raionul cu cărţi de ficţiune. Înainte insă să iasă pe uşă, privi în urmă, si văzu cum un fum negru se indreaptă din podea spre geam. Sammy inghiţi in sec.

-Sammy? Eşti gata? Se auzi vocea bibliotecarei.

-Dddda, dddoamnă, facu Sammy, trântind uşa bine după el.