Calatorie catre Sfarsitul Lumii

Alteța si Cristalul Vieții

                                                      

Era trecut de mult de miezul nopții și Sammy se plimba prin pădure. Era ciudat totuși, că deja nu mai simțea oboseala și nu îi era frică. Simțea în el încredere și curaj nebănuite.

Și, tot plimbându-se prin pădure, observă că, deși era întuneric beznă, ceva lumina cu o lumină slabă, sidefie.Se uită împrejur și nu văzu nici un felinar, nici o sursă de lumina. Mai merse puțin și, la un moment dat, I se păru că vede în depărtare o rază de lumina. Și, pornind spre ea, I se părea că totul în jur se luminează. Dar rază parcă se îndepărta. Deodată parcă și dispăru, iar acum, se văzu într-un luminiș, care era luminat de acea lumina sidefie, însă nu știa de unde vine. Și era împrejur o liniște sinistră.

Sammy nici nu se mai gândea la el, se uita în jur curios și cerceta locul unde se afla. După cum nu auzea nimic până atunci, acum parcă auzi copacii foșnind. Vântul șuieră printer crengi, care trosneau iar frunzele de toamnă cădeau , creând un peisaj mirific, de poveste. Ce e drept, Sammy nici nu își mai amintea bine pe ce lume trăiește și ce anotimp era, deci nu i se părea nimic ciudat. Băiatul seaseza lângă un copac să admire peisajul. Dintr-odată simți în inimă un gol imens. Și I se păru că aude în spatele lui ceva, ca un mârâit. "RRR"... Privi în jur. Și dintr-un tufiș, se iviră doi ochi. Apoi niște colți ascuțiți. Apoi un cap fioros de... lup. Lupul înconjura băiatul, în poziție de atac. Iar Sammy tremura din toate încheieturile.

Se propti lângă un copac, tremurând de frică. Dar din spatele lui se auzi un fosnait... Din acea directive țâșni deodată, cu o săritură plină de grație, o căprioară. Cu picioarele lungi, cu ochii mari, părea de o frumusețe și de o inocență rară. Ea sări în fața lui Sammy și privea fix către lup.

-Da-te la o parte, Sammy! Rosti aceasta.

-Nu am nimic cu tine, spuse lupul. Cu băiatul am ceva de rezolvat...

-Va trebui să treci peste mine mai întâi.

Căprioară se repezi la lup, iar Sammy căzu și se ghemui tremurând într-un colț, privind înfricoșat de această scenă.

Lupul sări peste căprioară, dar această se ridica și lupul se rostogoli. Ce să vezi, când se ridică, lupul nu mai putea să meargă și, urlând de durere, o luă la fugă în pădure.

Căprioara stătea rănită la pământ. Deși încă nu își revenise după cele întâmplate, Sammy se ridică de lângă copac și se apropie temător de aceasta.

-Îmi pare rău, Alteța, îmi pare enorm de rău, spuse acesta printre lacrimi.

-Stai liniștit, Sammy, te așteptam.

-Pe mine? Se miră băiatul

-Desigur, nu tu ai deschis din nou Cartea Cărților?

-Regret enorm, majestate! Am crezut ca...

-Că ești tu Alesul, știu, Sammy! Dar nu uita că va trebui să dai dovadă de mult curaj ca să îi descoperi Misterul.

-Dar dacă nu va este cu supărare, îmi puteți spune cum ați gonit lupul?

-Nu eu l-am gonit, Sammy, uită-te lângă tine!

Privind lângă el, Sammy observă ceva mic și foarte strălucitor. Îl luă cu emoție în palmă și observă că era de fapt un ciob de cristal.

-El este de vina. Știam că vei veni. Așa că am adus chiar aici această rămășiță din Cristalul vieții, știam că va fi nevoie de el, 

-Cristalul vieții?

-Da, Sammy, Cristaul vieții, păzitorul ordiniei universale. El s-a spart odată cu pătrunderea ta în bibliotecă. Nici mie nu mi-a venit sa cred când l-am văzut distrus. Toate fiarele pădurii s-au napustit la cioburi și eu nu am mai avut nici o altă opțiune. Dar am păstrat acest rest , pe care ți-l dăruiesc.

-Văi, dar nu pot să îl primesc, Alteță!

-Te rog, Sammy, ia-l! După cum vezi, sunt grav rănită. Am nevoie imediată de puțin exilir de apa pură. Poate că nu știi, dar eu reprezint înțelepciunea și blândețea. Dacă mor și eu, lumea este în mare pericol.

-De unde pot face rost de exilirul de apa pură?

-Singur trebuie să găsești calea, acest ciob de cristal îți va fi de mare folos. Folosește-l cu mare băgare de seamă. Nu uita, de acum este al tău. Îți va folosi într-o situație complicată.

 -Am înțeles, Alteța! Mă întorc grabnic! Spuse băiatul în timp ce se ridica și își puse cristalul în buzunarul de la piept.