Calatorie catre Sfarsitul Lumii

Călătoria lui Sammy si piticul din vis.

  Tot târându-și pașii prin mulțime, Sammy observă că se îndepărtează de aceasta şi că ajunse intr-o zonă foarte liniștită Cerul este senin, soarele este sus pe cer, şi parcă este din nou primăvară.  Tot fluierănd un cântec vesel, Sammy se plimbă prin oraş şi, la un moment dat, ajunge intr-o intersecție. Se uita în jur, și, se gandeste ca drumul lui spre casă nu ar trebui să treaca tot prin oraş, asa ca Sammy o luă pe cealaltă alee, care își amintea el că ar fi drumul spre casă.

Ok, își zise, ceva cert nu e in regulă. Se uită în jur şi nu mai recunoaşte nimic dince îşi amintea. Acum, dintr-o data, straduţa pe care venea cu caruţa spre casa, arata cu totul schimbata. Parca nu e aceeaşi stradă, își zise. Asta arata parcă ar fi de pe vremea lui bunicul.  Pe cat merge mai departe, strada se tot ingusteaza, casele devin tot mai urate, și fețe ciudate incep să apară la ferestre. Pe Sammy il trece un fior pe tot spatele si îi vine să o ia la fugă. I se pare suspect de cunoscută imaginea, parcă ar avea un deja-vu, dar nu se gandeşte decăt cum să scape mai repede de aici.Un bărbat înalt, cu faţa negricioasă, cu mâinile încaruntite si o privire tâmpa se apleacă la el şi îl întreabă rânjit: Hei, băiete, te-ai rătăcit? Ha, ha, ha, rad femeile pe la garduri. Un căine din vecini dă să iasă pe poartă, lătrând de mama focului la el. Ce e, baiete, te-ai pierdut de parinți? Ha, ha, ha! rad fetele tinere. Ingrozit, Sammy o ia la fugă, şi goneşte pe uliţe zăpăcit. Reuşeşte să iasă de pe acea stradă şi acum pătrunde pe o străduţă îngradită. Sammy este de-a dreptul înfiorat, şi încearcă cu greu să iasa din aceasta nebunie. Portiţe peste portiţe, copaci mulţi de abia mai vezi cerul, şi, deodată, o haită de căini se repede la el . Sammy nici nu mai ştie ce să faca. Sare un gard, intra in noroaie, fuge şi fuge, şi îşi spune într-una: trebuie să ajung, trebuie! Dar ce spun eu aici? îi vine in minte deodata. Am mai auzit asta undeva! Nu se poate, e din nou acel vis! înseamnă că visez. Ceea ce înseamnă că pot face orice, doar e vis! Voi face dulăii să amuțească. Aşa că rupse o creangă mare dintr-un copac si o aruncă spre câini. Cu un schelălăit asurzitor, câinii se rostogoliră și o luară în fugă înapoi. Foarte mândru de el, Sammy se aşeza pe un gard ca să se odihnească, pentru că era ud fleaşca. Trebuie să mă odihnesc puţin, își zise. Aşa că își lăsă ghiozdanul jos, şi, cum necum, sprijinit de gard, adormi buştean. Cănd se trezi, ii luă mult timp să se dumirească unde este. Stai, daca a fost un vis, atunci, de vreme ce m-am trezit, de ce sunt tot aici? Si, stai, parcă mai era o parte din vis! Trebuia să mă întâlnesc cu.... PITICUL! Bietului Sammy îi fâlfâia inima. îşi luă în graba mare ghiozdanul şi il apucă o goană nebună. Soarele statea sa apună şi pe stradă era din ce în ce mai întuneric. bietul de el nici nu mai vedea bine ce făcea. Dar alerga in continuare şî işî spunea într-una: trebuie să ajung, trebuie! De fapt, nici nu ştia unde aleargă aşa. Si, tot alergând, ajunge într-o intersecţie. Una din străzi pare că duce spre o zonă împadurită şi alta către o straduţa îngustă de ţara. Cum lui Sammy nu ii surădea deloc ideea de a merge noaptea prin pădure, alese străduţa de ţara, şi continuă fuga. Se face întuneric de tot. Sleit de puteri, Sammy vede în faţa lui... ce sa crezi, Un Gard! Se uita in stanga şi în dreapta să vadă pe cineva să ii deschida. Ajutor, vă rog, lasaţi-mă să ies! - Prea tarziu, băiete, ha, ha, ha, ha! se auzi o voce piţigăiată, care venea de undeva... de jos. Sammy se uită în jos, şi îl văzu pe el: piticul din vis! Un pitic hâd cu barba lungă şi o bonetă de noapte pe cap îi zise: -E miezul nopţii, băiete, copiii mici nu au ce căuta noaptea pe străzi, ha, ha, ha! Si îi făcu semn să plece. Convins fiind că este tot în visul lui, Sammy plecă pe ametit pe cealaltă alee, cea... spre padure!