Calatorie catre Sfarsitul Lumii

Pericole la tot pasul!

În pădure se făcu liniște deplină. Se mai auzeau doar câteva frunze foșnind. De fapt, nu știa nimeni ce anotimp era și nu observase nimeni că, deși pe jos erau frunze uscate, apele le curgeau pe ei deoarece era cald ca vara. Știau doar că foamea se întețea precum și zgomotele stomacurilor.

Dar, la un moment dat, cei trei se oprira.

-Tody, ce se aude?

" Cirip, Cip-cip-cirrrip" se auzi de undeva.

- Vai mie, a pațit Cip Cirip ceva, se sperie Știe Tot! Trebuie să o depistăm!

Se uitară în sus, peste copaci, prin iarbă și apoi începură să cerceteze tufișurile.

La un moment dat, Tody se sperie zdravăn:

-Cip Cirip, ești ok?

Cip Cirip era într-un tufiș, aproape leșinată, între frunze.

-Așchiuță, dă-te deoparte, strigă Știe Tot!

-Ce vorbesti, te dai înțelept? Ai uitat că sunt cel mai viteaz băiat de pe aceste meleaguri? Pe cine faci tu așchiuță, măi piticot?

-Și mă rog, dacă știi tot ce mișcă, te rog să îmi explici și mie ce a pățit Cip Cirip, dacă te pricepi!

-Desigur că mă pricep, se agită Tody! Cip Cirip s-a înțepat de o plantă, sunt multe plante în această zonă care au spini sau ace.

-Mai istețule, tu știi ce e asta? Întrebare retorică, normal că nu știi, nu cred că ai mai fost de mult pe aceste meleaguri că aș fi aflat despre tine. Acesta este un Aeropanofil, care capturează tot ce zboară și are pene, și le sufocă până leșină, pentru a le devora la cină.

- Este evident că exagerezi, Cip Cirip nu respiră din greu ca și cum s-ar sufoca ci mai degrabă este leșinată, eu cred că a zburat prea mult și a lesinat.

Și aici se iscă o ceartă între cei doi, dar uitară un lucru esential: pe Cip Cirip!

În timp ce cei doi se certau, Sammy căuta prin tufiș o cale să o elibereze pe Cip Cirip.

-Cirip, aici sunt Stăpâne!

-Cip Cirip, ce ai pățit? Arăți ca o minge de tenis!

-Stăpâne, am gasit în acest tufiș niște fructe mici, mov și zemoase, erau atât de apetisante că nu m-am putut abține. Când am gustat prima oară, am văzut toate culorile din curcubeu, roșu, oranj, galben, verde, albastru, mov, dar cand am văzut mov, m-am uitat la mine și am observat că de fapt eu mă schimbam în toate culorile. Mi-a venit mâncarea înapoi și imediat au început să mi se umfle întâi penele, apoi capul, apoi coada. Cred că am găsit sursa de hrană pentru voi! Acolo, în acel luminiș sunt copaci cu sevă, fructe de pădure, alune, dar trebuie să aveți mare grijă ce alegeți. Cred că pot fi foarte periculoase. Tu mergi cu ai tăi, eu mai rămân puțin aici în tufiș să îmi revin.

Sammy se intoarse lângă amicii lui și încetând cearta, le spuse toata povestea lui Cirip.

-Și unde este acel luminiș, se miră Todi?

-Cip Cirip a spus că nu e departe de aici. Trebuie să trecem de o zonă foarte umbrită.

Așa că cei trei porniră la drum.

Drumul era anevoios, plin de obstacole, crengi căzute, chestii lipicioase, trebuia curaj și mare băgare de seama.

La un moment dat, se auzi din depărtare ca un șuierat.

-Vai mie, se sperie Sammy! Ce poate să fie? Eu nu vreau să mai fac față nici unui lup! Nu aș putea să mă apăr acum că nu mai am ajutorul Alteței.

-Stai liniștit, spuse Todi. Nu este nici un lup! Este vântul! Tu nu vezi cât de frig este aici?

-Da, așa este, se mira Știe Tot, dar parcă adineauri curgeau apele de pe mine!

-Nu e de mirare, se intristă Sammy! Îmi amintesc foarte clar cuvintele Nemuritoarei Tăinuite Neasemuite Biblioteci: "Dacă frică îţi va fi, Timpul se va răsuci, Tot ce-ţi vei inchipui, Pe loc se va împlini." Am răsucit timpurile!

- Vai mie, se miră Știe Tot! Simt că încep sa scot fum pe nas! Dacă nu ajungem la timp în luminiș, s-a zis cu noi!

-Am o haină groasă în rucsac, își aminti Sammy!

-Da, e bine pentru tine, scânci Todi dar nouă nu ne folosește.

Sammy se imbrăcă dar îi veni o idee:

-Uite, Todi! Tu vei sta in buzunarul din față de la haină. Iar pentru Știe Tot am un fes și niște mănuși groase.

-Mulțumim mult, Stăpâne! se bucură Știe Tot.

-Vai mie, ce apelativ! Te rog, Știe Tot să îmi spui Sammy. În fond, am făcut o greseală, pătrunzand în Bibiotecă dar voi face orice să o repar.

- Ok, Sammy! Iar mie îmi poți spune Gherasim, răspunse vesel Știe Tot.

Așadar, ramăseseră trei călători: Sammy îl ținea bine pe Todi, iar Gherasim încerca să țină pasul, abia mai văzându-se de sub fesul lui Sammy.

Cei trei mergeau încet prin frunzișurile îmbârligate. Era atât de frig încât nu se mai auzea decât clănțănitul dinților, zgomotele stomacurilor și șuieratul vântului. Deodată, mergând printre copaci groși și scorțoși, se făcu întuneric beznă.

-Ce ne facem acum? făcu îngrozit Sammy.

-Ssssammmy, uită-te in jur!

-Aaaaaarrrrrggh, făcu Știe Tot, ce sunt aștia?

Dintre crenguțele copacilor, o grămadă de ochi sticloși îi priveau.

Cei trei se adunară la un loc, nu mai puteau nici să răsufle de spaimă!