Calatorie catre Sfarsitul Lumii

Batrânul preaîțelept

-Uite care e planul, Sammy:

1: Elixirul de apă pură este acum în posesia soborului vrăjitoarelor care au pus stăpânire pe Castel atunci când l-au furat de la Alteța Sa.

2: Ca să il putem fura va trebui să ne strecurăm cumva în castel, neapărat și apoi îl găsim noi cumva.

3: Ca să ne strecurăm iți va fi foarte greu să te furișezi prin castel așa că sfatul meu este să mănânci din aceleași fructe din care am mâncat și eu și să fim mici amândoi.

4: Dacă vom fi mici amândoi, vom fi pradă sigură tuturor păsărilor și animalelor, dar îți spun acum un secret:

5 În această pădure până și copacii sunt fermecați. Ne pot fi de mare folos, dar trebuie să avem mare grijă că unii sunt și spioni.

6 Când ne strecurăm în castel, trebuie să fim cu mare băgare de seamă pentru că se spune că vrăjitoarele „au ochi și la spate".

7 Dacă (am spus dacă) vom găsi elixirul, va trebui să găsim o metodă să îl cărăm, pentru că s-ar putea să fie o sticluță, pe care noi sa nu o putem căra.

8 Alteța Sa cu siguranță va găsi o metodă de a ne face pe amândoi mari la loc.

- Acesta e planul. Ești convins că vrei sa îl urmezi întocmai?

- Pai există altă soluție? Spuse Sammy hotarât. Să începem!

- Ok, în primul rând va trebui să găsim un copac prietenos, cu care să putem vorbi pe îndelete. Se pare că exista totuși o diferența între copacii prietenoși si cei spioni. Cei prietenoși au găuri făcute de animale, sau de păsări, pe care, fiind prietenoși, le acceptă. Pe aceia trebuie să ii căutăm, dar va trebui să ne ferim de cei spioni.

- Și cum facem asta?

- Ne furișam printre tufișuri. Sper să avem noroc.

Sammy îl ținea pe Tody în buzunarul de la piept, unde putea avea vedere libera. Copii o luară prin tufișuri cu mare băgare de seamă. La un moment dat, lui Sammy ii veni o idee.

- Asculta, Tody, eu nu vad foarte bine din tufișurile acestea. Dar dacă eu stau ascuns și tu te urci cu mare băgare de seamă pe o crenguța, vei putea observa mai bine care copaci au scorburi.

- Buna idee, Sammy! Se bucură Tody.

Așa că Sammy se piti bine lângă un tufiș și Tody o luă voinicește pe o crenguță.

-Ce vezi acolo, Tody? șușoti Sammy.

-Văăăd... aoleu, niște ochi fioroși!

- Vai mie, să fugim cât putem de repede!

-Stai liniștit, Sammy, am glumit! Uite, vad chiar în față o mică scorbură, sper să fie făcută de un animal sau o păsărica.

-Am înghițit gluma, să mergem, râse Sammy.

Când ajunseră în dreptul copacului, începură să caute diferite metode de a-l face atent spre ei. Sammy făcea semne, se tot foia pe acolo doar doar i-ar vedea.

- Aaaahm... Înălțimea voastră, va puteți uita puțin aici?

- Nu cred ca funcționează asta, spuse Tody. Hai că mă urc eu pe el să nu îl deranjăm prea tare.

Așa că Tody se urcă pe copac, și începu să caute să vadă unde îi sunt ochii.

La un moment dat, în timp ce îi făcea semne cu mâna, spuse într-o doară:

- Bătrâne, trezește-te! Ahmmm... Preaînțeleptule?

Și deodată, în timp ce se îi făcea semne lui Sammy, chiar în spatele lui, se deschideau încet doi ochi mari, de un verde strălucitor. Când se întoarse, Tody se sperie atât de tare, încât căzu pe o creangă mult mai jos. Și bătrânul vorbi:

- Cine m-a trezit din somnul meu? Și cine a fost atât de priceput să îmi spună pe nume?

- Noi, Prea... înțeleptule? Se minuna Tody.

- Da, chiar așa mi se spune, bătrânul preaînțelept. Dar unde ești, arata-te!

- Aici, pe creangă, Bărtane! Și acolo jos este prietenul meu, Sammy. Sammy îi făcu semn prietenește, firește, pe cât se putea, căci era și el în culmea uimirii.

Bătrânul preaînțelept era un stejar foarte înalt, atât de gros că nici Sammy nu îl putea cuprinde pe tot cu privirea, și se vedea că era și foarte bătrân, pentru că avea multe scorburi și pe una din ele se vedeau anii etății lui.

-Dar ce îmi văd ochii, ce sunt aceste mici făpturi care îmi vorbesc, unul mic, mic, altul... minuscul.

- Cee? Cine minuscul? Făcu Tody. A, scuze, bătrâne, te uiti la cel mai viteaz bărbat de prin părțile astea. Aaaa... care am fost. Pentru că am mâncat din fructul oprit și am ajuns așa.

-Aha, am înțeles.Răspunse copacul. Și prietenul tău cel micuț cine este?

- Preaînțelepte, el este Sammy, băiatul ales să descopere tainele Bibliotecii.

- A, tu m-ai adus la viață? Să trăiești, Stăpăne, făcu copacul, lăsându-și crengile atât de la pământ, încât Tody se rostogoli pe jos și ajunse chiar lăngă Sammy.

- Nu e nevoie să te pleci, Bătrâne, spuse Sammy. Avem nevoie de ajutorul tău. Cum ai putea să ne ajuți în drumul nostru prin pădure, ca să nu fim văzuți de animale și păsări? Trebuie să ii readuc Alteței Sale exilirul de apă pură și va trebui să mă fac si eu la fel de mic ca Tody.

- Aha, foarte grea datorie, facu copacul. Uite chiar acum vorbesc eu cu o păsărica să îi spun povestea voastră și ea vă va feri de rele. Păsărică, păsărea, vino-acum pe creanga mea!

Și îndată un porumbel apăru și îi spuse:

- Poruncește, Ințeleptule!

- Te rog, ai tu grijă de acum de acești doi feciori ai pădurii?

- Desigur, Stapane, stai fără grijă! Ciripi porumbelul.

- Ei, atunci vă las pe amandoi pe seama ei. Să trăiești Stapâne. Și tu, viteaz Tody!

-Și tu să trăiești Bătrâne Preaînțelept, mulți ani de acum înainte!