Calatorie catre Sfarsitul Lumii

Prima intrare a lui Sammy in biblioteca

           În casă era mare hărmălaie. Părinţii lui se pregăteau să plece la oraş.

          -Dragii noştri copii, să fiţi cuminţi şi voi doi, Angy şi Andrew, să aveţi grijă de Sammy. Ne întoarcem mâine.

          -Da, mami, stai fără grijă, răspunse Angy.

           Părinţii îşi luară rămas bun, doar după ce s-au asigurat că celor trei nu le lipseşte nimic din casă. Copiii îi urmăriră până aceştia trecură de colţul străzii.

           Angy se întoarse entusiasmata către Andrew:

          -Andrew, tu îţi dai seama ce înseamnă asta?

          -Sincer nu, spuse derutat Andrew.

          -Tolomacule, suntem singuri acasă. Putem să facem tot ce ne taie capul.

         -Aaaa! Acum înţeleg, făcu Andrew şi îi întoarse un rânjet lui Sammy.

         -"Micutule", ce ar fi să îţi găseşti pe aici nişte jucării şi să îi laşi pe copiii mari să se ocupe de restul?

          -Desigur, rânji şi Sammy, staţi fără grijă...

           Sammy îşi luă ghiozdanul şi o tuli în grădina. Era de fapt foarte nervos.

          Stia ce se va întâmpla. Cei mari vor face mare tărăboi, vor da o petrecere, sau vor devasta casa, şi vor arunca toată vina pe el. Ca să se relaxeze, se aşeză pe prispă, îşi lua fluierul şi începu să cânte.

          -Frumos cântec băiete, unde l-ai învățat? auzi Sammy o voce care venea din spatele portii.

           Era țăranul care îl dusese cu căruța de atâtea ori la școală.

         -Ah, mulțumesc! Îl stiu de la un cioban, mi-a spus că îmi face cadou acest fluier ca să îmi amintesc de trecut...

          -Da, chiar te întoarce în trecut fluierul asta, ii răspunse țăranul. Dar ce faci cu ghiozdanul, pleci undeva?

          -Ah, nu, nicăieri anume...

          -Păcat, eu merg la oraș. Mă gândeam că vrei să te iau cu căruța.

           Ce idee! Își spuse Sammy, și inima începu să îi bată din ce înce mai tare. Cum să rateze o astfel de ocazie?

          -Păi, să știți, chiar vroiam să merg puțin la oraș, dacă se poate să mă luați, v-aș fi recunoscător!

          -Urcă, ce mai aștepți?

           Sammy era în culmea entuziasmului. Dar era și foarte speriat de ce s-ar întâmpla dacă ar pătrunde în bibliotecă. Acum întrebarea care îl frământa era:

           Dar ce înseamnă oare expresia: când soarele stăpânește? Ce anume trebuie să stăpânească?

          -Hai, că am ajuns! Îi spuse într-un târziu țăranul. De aici te descurci?

          -Desigur, stați fără grijă!

         -Păi și cum te întorci? Dacă vrei să te întorci tot cu mine, să fii aici la ora 1,ok?

         -Am înțeles! Drum bun!

         Și Sammy porni către școală încărcat de emoție.

         Ajungând la școală, chiar alături de ea se afla biblioteca.

         -Bună ziua, doamnă!

         -Bună, Sammy, dar ce e cu tine la ora asta aici?

         -Am venit să... și își aminti că nu returnase ultima carte luată, care era chiar cartea bibliotecii misterioase. Am venit să iau și al doilea volum din carte, știți, e foarte interesantă, sper ca nu vă este cu supărare, bâjbâi el.

          -Desigur, nici o problemă, Sammy! Dar să știi că la ora 12.30 se închide, fiind sâmbătă...

         -Nici o problemă, doamnă!

          Sammy urcă scările, dar picioarele deja nu îl mai țineau. Era copleșit de emoție.

         Ajunse la raionul de unde luase cartea. Se uită în bibliotecă, se uită pe jos, speră să găsească filele lipsă. Dar degeaba. Atunci se ajeza pe jos și își continuă lectura:

        Desigur, se spune despre nemuritoarea și tăinuita bibliotecă că este un mister și că multe povești au fost scrise despre ea, dar nici una nu se știe sigur că ar fi adevărată. Se spune că ar putea ascunde balauri, vrăjitoare, ființe fantastice, care, de vreme ce biblioteca a fost deschisă, ar putea evada. Mulți viteji i-au trecut pragul. Probabil că mulți dintre ei au reușit să o potolească, să îi oprească durerea, care, odată stârnită, afectează chiar și lumea reală. Mulți dintre ei recunosc că nu își mai amintesc nimic din tot ce li s-a întâmplat. Dar intrând de mai multe ori în bibliotecă, tot ce ți se întâmplă pătrunde în mintea lor și în viața lor reală.........

          Și Sammy continuă povestea, și nici nu își dădu seama când trece timpul. Dar se auzi vocea doamnei bibliotecare:

         -Sammy, să știi că e aproape ora 12, te pregătești să te oprești!

         -Da, da, doamnă, desigur! făcu Sammy foarte agitat.

         Băiatului îi fâlfâia inima de emoție. Nici nu știa ce să facă dar parcă nu îi venea să plece. Se gândea numai la cum ar putea deveni cunoscut pătrunzând în bibliotecă. Îl chinuia același gând: Ce înseamnă să stăpânească soarele?

          Chiar în acel moment, se uită la ceasul de pe perete: Era aproape 12... și ce soare bătea pe geam! Mai bine să mai citească o pagină...

         -Sammy, e ora 12!

         Sammy se uită la ceas. Era ora 12, și soarele, chiar deasupra lui, parcă stăpânea încăperea.

         Ooo! Doamne, asta este! E ora 12, și soare stăpânește, adică este cel mai sus.

         Asta însemnă ca acum ar trebui să se deschidă biblioteca.

        -Dar dece nu se deschide? Poate trebuie să rostesc o formulă magică? Sesam, deschide-te! Aaah...nu merge! Preainţeleapto, deschide-te! nimic. Nemuritoare și tăinuita afurisită, deschide-te!

          Sammy, nervos, bătu de trei ori din picior, dar, în acea clipă,chiar sub piciarele lui, o fantă se deschise, și Sammy se văzu alunecând în gol, ca printr-un tunel...