Calatorie catre Sfarsitul Lumii

Misterele bibliotecii...

                                                                       MISTERELE BIBLIOTECII...

PARTEA 1

              Este deja a doua luna de şcoală. Lui Sammy îi luă mult timp să se obişnuiască cu gândul că trebuie să deseneze bastonaşe şi liniuţe, dar şi mai greu îi fu să se obişnuiască cu Ray şi gaşcă lui.

             Desigur, mulţi copii din clasa lui, prichindei cum erau, erau şi foarte şmecheri. S-au alăturat echipei lui Ray, că să fie mai populari. Sammy, care trăia în lumea lui, era şi foarte ameţit. Şi nu îi lua mult timp să între într-o nouă belea. Acum micul Sammy era poreclit de tot liceul Dummy(marioneta). Iată cum se desfăşura o zi de şcoală pentru Sammy:

             Sammy intră în clasa, bineînţeles după învăţător.

            -Sammy, azi cu ce scuză vii? întreba acesta

           -Nu am nici o scuză, domnule, răspunse Sammy ruşinat.

          -Treci la loc. Să nu se mai întâmple!

           În clasa erau chicote , hărmălaie...

            Sammy se uită în jur, şi imediat îşi lua postura importantă. Merită această postura, deoarece era cel mai deştept din clasa.

           -Ce se întâmplă aici? Se rasti domnul învăţător. Ia puneţi voi mâna şi rezolvaţi calculul următor.

           În timp ce domnul scria calculul pe tablă, Sammy se concentra să răspundă primul.

          Ridică mâna imediat, dar, colegul din spatele lui tocmai îi ridică cu picioarele marginea băncii, iar ghiozdanul i se împrăştie pe jos. Toată clasa începu sa radă. Unii din ei aproape că erau să cadă din bănci de râs.

          -Destul! Cine a făcut asta? se răsti domnul. Elev Tommy, de ce ai făcut asta?

         -Îmi pare rău, domnule, am călcat din greşeală, făcu el "sincer ruşinat"

          Învăţătorul zâmbea. Se vedea pe el că îi venea şi lui să pufnească în ras.

         "Destul!" îşi spuse Sammy. Ieşi la tablă şi rezolva calculul.

         -Minus cinci din clasa, egal fix 20, spuse el. 20 de tâmpiţi în clasa asta, şi ieşi nervos, trântind uşa după el.

           Cei cinci din clasa erau prietenii lui Sammy. "Cică!" îşi spuse el."Toţi o apă şi-un pământ!"

          Nici nu ştia ce să facă. Ar fi putut ieşi pe poartă, dar ştia că nu cunoştea oraşul. Dar îi veni un gând care îi însenina ziua. Pleca ţintă către biblioteca şcolii, locul lui preferat. Se gândi că va stă acolo până la terminarea orei, după care poate va găsi măcar unul din colegii lui buni să se strecoare până în clasa. Intră în biblioteca. Doamna bibliotecara îl lăsa să stea acolo cât vroia, deobicei.

        -Bună ziua, doamna, spuse Sammy

        -Bună ziua, micutule, iar ai probleme? Intră, intră unde vrei .

         Sammy cunoştea raioanele bibliotecii. Le luase la rând şi ajunsese la cel de ficţiune. Acesta era într-o încăpere largă, plină cu rafturi cu cărţi. Abia aştepta să ajungă în acest raion. Cărţile de ficţiune erau preferatele lui. Se întreba uneori de ce îi plac balaurii şi zmeii. Asta chiar era ciudat- el, cel mai cuminte copil, să se gândească şi să viseze numai bazaconii.

          Când intră în biblioteca, Sammy răsfoia înainte toate cărţile, şi apoi se apucă de una care i se părea mai interesantă. "Acum voi găsi cu siguranţă ceva de citit." Lua o carte: "Asta e cu zane, îşi spuse" Mai lua una, încă una, şi încă una. Le frunzărea pe toate, citind mai ales introducerea.

          Ajunse lalitera M. Găsi o carte cu monştri. O puse deoparte. Găsi şi o carte despre maşini fermecate, o lasă şi pe aceea deoparte. Dar ce să vezi! Una din cărţi îi căzu direct în mâna.

         -Misterele bibliotecii, citi el. Autorul a vrut să prezinte cazul real al unei biblioteci misterioase, despre care lumea a auzit, şi despre care se spune că stă ascunsă în subsolul unei alte biblioteci. Nu se ştie încă de la cine a început această poveste. Biblioteca, veche de 60 de ani, a fost uitată .

          Deodată îi sclipi o idee în minte! Lasă cartea deoparte şi fugi la bibliotecara.

         -Doamna, nu va supăraţi, câţi ani are această biblioteca?

         -Băiete, nimeni nu ştie. Aici, chiar aici, a fost locul unei mari biblioteci, care, uitată fiind, a căzut pe jumătate în urmă unui cutremur. Noi am vrut să salvăm o parte din averea acestei biblioteci, am renovat jumătatea rămasă, dar i-am schimbat nişte aspecte. Unii spun că ar putea să aibă 60 de ani, alţii 70...

          Sammy făcu ochii mari şi gură căscată.

         -Ai păţit ceva, băiete? Băiete, Sammy!!! şi băiatul se trezi din visare.

        -Nu, doamna, mă scuzaţi. Spuse Sammy şi apoi fugi înapoi la carte.

        "Imposibil! Îşi spuse. "Oare nimeni nu a văzut cartea asta înaintea mea?" Îşi imagina de pe acum ce ar putea să se întâmple dacă el descoperea biblioteca. " Adio reputaţie proastă! De acum toţi mă vor vedea ca pe un erou.". Îşi lua cu el cartea, şi fugi la ore.