Infidel - Gardianul sufletelor destrămate

3 - Amintirile bunicului

Simt ceva umed peste buze.... mă trezesc brusc. O limbă aspră și umedă bine îmi traversează fața. Deschid ochii și dau de potaia imensă.

-Lars.... Dă-te de aici! spun scârbit de balele pe care și le-a întins pe mine.

Latră scurt și apoi sare în pat. Putoarea gurii lui mă ridică instant din cearșaf și îmi fac loc până la ușă.

Telefonul sună și când mă uit oftez. E generalul...

-Da! răspund încercând să stau drept când Lars trece aproape prin mine.

-Militaru... Cineva a depus o plângere împotriva ta...

-Tatăl meu...

-Da... Uite, știu prin ce treci dar cred că e mai bine să rămâi câteva zile departe de baza militară. Ia-ți concediu de odihnă și vorbim când se liniștesc lucrurile.

-Cu el nu se vor liniști. Dar vă mulțumesc, voi face așa.

Nu am de ales. Trebuie să plătesc pentru seara trecută și o voi face. Dar nu pentru că el se folosește de justiție...

-Bună dimineața, băiatule... Ai dormit bine? mă întreabă bătrânelul.

-Da, mulțumesc!

-Hai să luăm micul dejun. Alex face niște omletă oribilă. Trebuie să ajungem înaintea ei în bucătărie.

Mă amuză bunicul, este tare simpatic. Îl urmez și când ajungem la bucătărie suntem întâmpinați de zâmbetul ei fermecător. Pe moment mi se înmoaie genunchii...

-Bună dimineața! ne salută ea. Vă este foame?

- Blesteme... șoptește bunicul. Ne-a luat-o înainte....

-Nu îmi plac ouăle! mă trezesc vorbind.

O clipă nimeni nu mai spune nimic, apoi începem să râdem.

-Nu e corect, ai fost avertizat...

-Da... îmi pare rău...

-Bunelule, îmi sperii prietenul...

La remarca asta am rămas mască și o priveam ca tâmpitul, mai-mai cu o urmă de bale.

-Draga mea, te-a înzestrat Dumnezeu cu de toate dar când să îți dea și talent la gătit, cred că a privit în altă direcție și a dat pe lângă.

-Bunelu!!!

-Hai că fac eu! mă ofer deși nu aveam de gând să o cuceresc cu abilitățile culinare.

-Nu îmi spune că știi să gătești... spune ea neîncrezătoare.

-Doamnă... vă rog să vă îndepărtați strategic de aragaz și să lăsați un maestru culinar să se desfășoare... spun eu și ajung în fața ei, dominând-o cu postura mea.

Ea se retrage zâmbind un pas în stânga, păstrând contactul vizual.

-Tigaia... spun serios și întinzând mâna spre ea.

Ea îmi pune tigaia în mână și îi zâmbește bunicului cu subînțeles. Cu coada ochiului privesc și mă străpunge un fior... este drăgălașă când face asta, când este ... fericită.

Încep să sparg ouă, să tai ceapă, să toc niște pătrunjel și apoi fac omleta. Ea e cu ochii pe mine. Mă analizează. Cât aștept să întorc omleta, ea îmi întinde o ceașcă de cafea.

-Mulțumesc... răspund sfios.

Iau o gură de cafea și simt cum toate simțurile mele se trezesc deodată. Shot zdravăn, nu glumă.