Infidel - Gardianul sufletelor destrămate

10 - Andrei

5 ani mai târziu

Am luat-o de nevastă deși știam că nu sunt făcut pentru viața de familie. Și poate vă așteptați să vă spun că i-am fost fidel, dar nu așa s-a întâmplat.

Mi-am făcut de cap de câte ori am avut ocazia, cu femei pe care le cunoșteam sau nu. Și nu era din cauză că acasă nu primeam ce îmi doream. Din contră, am descoperit o față necunoscută, impulsivă și uneori mai erotică decât mă așteptam a Alexandrei.

Doar că... ăsta sunt și nu înțeleg de ce nu mă pot schimba... Îmi lipsește ceva... dar nu îmi dau seama ce....

Săraca nu avea habar că printre misiuni aveam și scăpări. Dar eram precaut și atent, nu voiam totuși să afle și să sufere. Țineam la ea enorm...

Totul s-a schimbat însă dramatic săptămâna trecută, asemeni unui blestem... Toți păcătoșii plătesc intr-un fel sau altul...

Alex avea probleme de sănătate de ceva vreme, așa că am însoțit-o la medic. A fost nevoie să facă un RMN și eram îngrijorat. Nu puteam intra în cabinet și făceam ture pe holurile clinicii.

La un moment dat dau cu ochii de Deea... Nu o mai văzusem de vreo 2 luni, nu îmi mai răspundea la telefon sau îmi scria că are treabă. Nu am insistat, niciodată nu o făceam când o femeie nu mă mai voia.

Dar ceva m-a împins să merg să îi vorbesc.

-Deea.... Ce faci aici? întreb.

-Sebastian... eu... am ceva treabă.... spune ea speriată.

-Aici? întreb privind zona, Obstretică-Ginecologie.

Ea privi în jur rușinată și apoi se ridică și mă trase de mânecă spre un loc retras.

-Ce cauți aici?

-Sunt cu nevastă-mea la control...

-Sebastian... iartă-mă...

-Pentru ce? Ce s-a întâmplat...? De ce nu îmi mai răspunzi?

-Uite.... Sunt aici pentru că vreau să....

Începe să plângă și sincer mă cam sperie reacția ei.

-Deea... Ce e?

-Sunt însărcinată, Seba.

-Dumnezeule mare...

-Îmi pare rău... Jur că nu a fost intenționat...

-Nu îmi spune că e al meu! sar eu.

-Ba da... Dar nu am vrut să știi pentru că oricum nu îl vreau! Poți să stai liniștit... Nu îmi doresc un copil.

Simt că înnebunesc... Cum dracu să fac un copil la 40 de ani cu amanta....? Cât de prost să fiu???

Mă așez pe un scaun și încerc să îmi revin.

-Sebastian... nu te speria. Nu voi spune nimănui. Nu pot avea copilul ăsta... De asta și sunt aici...

-Ce? o privesc șocat.

-Sunt programată la o întrerupere de sarcină... Te rog, nu-ți bate capul... Se va termina totul și va fi ca și cum nimic nu s-a întâmplat...

Spune asta și se reîntoarce în fața cabinetului. Eu rămăsesem pe scaun, amorțit, încercând să îmi dau seama ce se întâmplă. Mi-au trecut prin cap mii de scenarii dar unul singur m-a ancorat în realitate: voi avea un copil.

Nu știu cât am stat așa, cert este că la un moment dat m-am ridicat și m-am îndreptat spre cabinetul ăla și am căutat-o.

-Domnule....? întreabă o asistentă.