Prinderea

961 46 1
                                    

Dar cand sa ies m-am lovit de Kyle...
-Domnule nu trebuia sa dormiti la ora asta?
-Vierme ce ai de gand sa faci?!
-Sa...ma...plimb,spun neincrezatoare si cu o mica teama.
-Nici tu nu crezi ce spui!
Am tacut nestiind ce dracu sa ii mai zic "prea iubitului" meu sergent.
-Dute in camera!
-Da domnule, l-am injurat printre dinti si am sperat ca nu m-a auzit.
-Ce ai spus vierme?!
-Nimic domnule.
-Vezi ca deja ma enervezi!
-De asta traiesc domnule.
De nervi acesta m-a pocnit.
-De ce m-ai pocnit?!
Eram cazut pe jos pentru ca a dat probabil cu toata forta lui.
-Doare al naibii de tare, m-am ridicat.
-Iesi si culcate! Acum!
-Da domnule...

Am plecat in camera mea si toata noaptea sau ce a mai ramas din ea am plans pentru ca eu vroiam sa imi vad tatal cat mai curand...simt ca ceva nu e bine...
***
Dimineata m-am trezit si m-am imbracat cu un maieu negru si pantaloni de camuflaj dar mulati.
Am iesit afara pentru a face antrenamentul, iar dupa asta Kype m-a fortat sa alerg 20 km pedeapsa pentru ca am vrut sa plec fara voie...
***
'Dupa cateva saptamani'

Mi-am reizuit comportamemtul si am fist hemata in biroul directorului. Intr-un fel ma temeam pentru ca nu stiam ce am facut rau si ce voi pati...
Am intrat usor in biroul directorului.
-De ce m-ati chemat domnule director?
-Ai permisiunea.
-Scuzati-ma ca intreb... Dar permisiunea sa ce?
-Sa iti vezi tatal o zi.
-Multumsc domule, brusc zambeam de fericire. Permite-ti sa ma retrag pentru a putea pleca?
-Liber Cleo.
Am plecat mirata ca mi-a spus pe nume si cand sa imi iau telefonul si sa plec atunci un scurt apel de la mama mea vitrega a schimbat radical situatia...

Si acesta a fost capitolul. Sper ca v-a placut.

Daca nu cre prea mult v-as ruga sa scrieti o parere despre carte ca sa stiu daca are rost sa o continui.

Si scuze pt greseli.

Pwp.

Baza militaraUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum