Baza militara

"Surpriza"

Dimineata m-am trezit cu Kyle langa mine si fiind cam somnoroasa nu vedeam cine este langa el, vederea fiindu-mi putin incetosata.

-K-kyle...cine e langa tine...?

-Cleo langa mine se afla un medic. Mai exact Megan, mama mea...

-De ce? Ti-am spus ca nu vreau sa vad sau sa ma vada un medic...

-Cleo uita-te la tine in ce hal esti!

-Dar ma simt bine acum...  Nu nu ma simteam bine dar merita sa incerc sa il minte.

-Stiu ca ma minti.

Am vrut sa spun ceva dar mama lui m-a intrerupt.

-Kyle vreau sa fiu singura cu ea. Se poate?

-...d...a....

Kyle a iesit din camera lasandu-ma cu Megan. Ca sa o pot vedea mai bine m-am ridicat in fund apoi stateam turceste .

-Ce ai patit mai exact?

-Nu va spus Kyle?

-Nu.

-Ok. Pai...nu prea imi amintesc exact... Adica stiu ca am facut ceva unui superior si dupa am fost pedepsita prin lovituri de bici....

-Si cate lovituri ai primit...sau nu stii exact?

-Pai nu stiu exact... Stiu ca le-am numarat dar dupa am pierdut numaratoarea...

-Ok... Esti de acord sa te duc la spital si sa stai internata acolo pana te vei face bine?

-NU!

-De ce? E pentru binele tau.

-Urasc spitalele. Deci nu vreau sa fiu in unul.

-Bine atunci te voi trata aici.

-Dar sunt bine.  Ma cam enerva si din cauza asta m-a luat ameteala si am  inceput sa ma uit in jos ca sa imi revin dar nu prea reuseam...

-Intindete, imi dau seama ca te-a luat ameteala.

-De ce nu poate avea Kyle grija de mine in continuare?!

-Kyle nu e medic. Nu inseamna ca daca a crescut langa unul e si el la fel. Are doar notiunile de baza dar starea ta se poate agrava in orice moment.

-Dar nu vreau...

-Ai incredere in mine si o sa te faci bine.

-Dar nu ma puteti trata si aici? In spital ma plictisesc aici macar mai ies afra si ma plimb pe malul lacului...

-In spital am mai multe... Vei sta intr-o rezerva si doar eu si o asistenta vom avea grija de tine.

-Vreau sa vorbesc cu Kyle....  Am spus incet. Sper ca m-a auzit.

-Ce ai spui Cleo?

-Ca vreau sa vorbesc singura cu Kyle... Te rog...

-Bine.

Megan a iesit din camera si a intrat Kyle. Intr-un fel vroiam sa mer si in alt fel nu. Urasc spitalele inca de cand m-am operat de apendicita la 7 ani.

-Da Cleo ce e?

-Nu stiu ce sa fac... Adica vreau si nu vreau sa merg la spital...si mama ta a spus sa am incredere in ea si sunt si mai confuza in legatura cu ce sa fac... Ma ajuti...?

-Uite mama este o persoana de treaba si ea vrea sa te faci bine pentru ca si eu vreau asta pentru ca te iubesc.   Cel mai bine pentru tine ar fi sa mergi la spital. O sa vin la tine doar nu o sa te las singura acolo.

-Dar imi este frica de spitale...

-Stiu. Dar ca sa te faci  bine trebuie sa mergi.

-...bine...

-Deci mergi?

-Da.

Kyle m-a sarutat apoi s-a dus sa ii spuna mamei lui ca accept sa merg la spital. Sper sa nu regret asta.

~Dupa o luna~

Au trecut ceva saptamani de cand sunt in spital ma simt mai bine datorita tratamentului zilnic care imi este administrat o data la cateva ore. Din nefericire am trecut si printr-o operatie pentru ca Megan a descoperit ca am 2-3 coaste ruptre asa ca a trebuit sa ma opereze si sa se asigure ca sunt inafara oricarui pericol.

Deja ma plictisesc aici ma simt ca in spitalul de nebuni. Macar acolo nu mirosea a medicamente... Totusi nu vreau sa ajung iar acolo din cauza mamei mele care e nebuna.

Stateam si ma uitam pe geam cand am simtit o imbratisare calda si plina de iunire, iar cand m-am intors am vazut ca e Kyle.

-Buna!

-Buna Kyle! Ce faci?

-Am venit sa te vad. Tu ce faci?

-Ca de obicei... Ma plictisesc. Kyle ai vorbit cu mama ta?

-Da.

-Si cand ma externeaza?

-Maine.

Am sarit in sus de bucurie. In sfarsit scap de spitalul asta. nu il mai suport.

-Dar nu se poate azi?

-Nu.

-Nu ma mai strofoc sa intreb de ce.

-Cum vrei.

In timp ce vorbeam cu Kyle mama lui a intrat in camera.

-Cleo.

-Da...

-In pat.

-Tratamentul?

-Da.

M-am trantit in pat ca nu aveam de ales. Desi ma durea de fiecare data cand il facea eu ii ziceam ca nu ma doare si ca totul e bine.
A inceput sa imi injecvteze prin branula din mana satanga acel tratament iar eu il priveam pe Kyle in timp ce imi repetam in gand ca dore.

-Te doare.

-Ba nu.

-Ba da. Cleo te cunosc. Stiu ca minti.

-Si daca m-ar durea ce?

-Kyle, Cleo nu va mai certati. Cleo de ce nu mi-ai spus ca te doare?

-Nu am vrut...

-Ok... Gata ai scapat. Asta a fost ultimul tratament, si acum pot sa iti scot si branula.

Inainte sa mai spun ceva a scos branula iar eu am exprirat usurata.

Gata. Asta a fost capitolul. Stiu ca nu am scris de 2 luni cred dar nu am avut cum pt ca mi-a stricat telefonu apoi tableta si mna.

Sper ca v-a placut

Pwp :*