Capitolul 8

137 19 6
                                    

Darwin este fratele vitreg a lui Harry?Cum se poate asa ceva?O las balta cu intrebarile si incep sa citesc in continuare niste informatii despre Harry..Se pare ca John,seful lui din mafie,la gasit pe Harry intr-un parc,noaptea si singur plangand.John la intrebat ce a patit iar el a inceput sa spuna cateva lucruri din viata sa.Mama sa Crystal a murit cand el avea 14 ani din cauza cancerului.El a ramas cu tatal sau,dar dupa aproximativ un an si jumatate a intalnit-o pe Kristen,aparent mama lui Darwin.El a incercat sa o asculte,sa faca ce ii spunea Kristen sa il faca pe tatal sau fericit,dar din contra.Kristen era o scorpie si il influenta pe tatal lui Harry impotriva acestuia si pe Darwin il ridica in slavi.Tatal sau a inceput sa bea si sa vina noaptea tarziu acasa si incepea sa il bata,invinuindu-l ca din cauza lui  a murit mama sa.Intr-o zi nu a mai suportat si a plecat in parc,acolo gasindu-l John Wayne.Chiar tatal lui Justin.

Dupa ce am citit asta,am ramas pur si simplu in soc.A suferit mult.Prima data cand l-am vazut am crezut ca  e un pusti de bani gata si daca isi doreste ceva,taticul ii cumpara,dar m-am inselat.E total opusul.Probabil daca nu se intampla sa moara mama lui,el acum nu mai facea parte dintr-o mafie.Acum inteleg si de ce se urasc acestia doi.Dar ceva imi spune ca nu numai asta este povestea.Sigur mai este ceva in spate si cu siguranta voi incerca sa aflu,dar nu prea stiu cum.

Totusi,inca nu imi vine sa cred.Am zambit amar si am inchis putin ochii.In spatele duritatii lui,se afla un copil care a suferit foarte mult.De aceea si vrea sa faca rau altor persoane.Asa cum a suferit el,sa sufere si altii.Probabil 90% din inima lui este ura.Cred ca incep sa il vad cu alti ochi.Stiu doar ca trebuie sa fac ceva sa isi aduca aminte de copilul ce era odata.Voi incerca sa aduc macar putin din vechiul Harry.

Dupa ce i-am multumit lui Dean de informatiile pe care mi le-a dat ,am plecat spre casa.Am intrat repede in masina si am dat volumul aproape la maxim.Am simtit un vibrat in pantaloni si se pare ca era telefonul meu.Un mesaj de la Sophie.

*Hey!Ce ai zice daca mergem la o sesiune de shopping ca intre fete? *puppy face*

Eu: *Sigur.La ce ora?*

Sophie: *Venim eu si Jenn in jumatate de ora la tine acasa.Bine?*

Eu: *Ok.Ne vedem.*

Cand am ajuns in fata casei,am deschis usa,dar ceea ce am vazut ma lasat pe ziua de astazi a doua oara in soc.Casa era devastata.Masa era rupta in bucatele,scaunele la fel,vesela,farfuriile erau sparte,canapeaua era jumulita cred ca de lame de cutit,iar mobila era..ei bine nu mai era mobila.Instinctiv imi duc mana la spate unde era pistolul.Controlez toata casa si vad ca nu e nimeni.Ma intorc inapoi in sufragerie si vad pe usa de la intrare o foaie.Ma duc cu pasi rapizi si smulg foaia de pe usa incepand sa o citesc.

*Daca mai vrei sa iti vezi vreodata tatal ai face bine sa vii in decurs de maxim o zi la cabana de pe strada 32.Apropo sa vii singura si sa nu cumva sa incerci sa aduci pe cineva cu tine.Te astept.*

Intorc foaia pe toate partile  in speranta ca voi gasi ceva,dar nu.Asta este o gluma proasta?Strada 32 este parasita.Nimeni nu mai locuieste acolo de vreo 5 sau 10 ani din cate am auzit.Se spune ca s-a facut o crima cu sange rece.Au gasit acolo un om cu cicatrici peste tot corpul,cu ochii scosi si cateva degete de la maini si picioare taiate.Pe acesta era lipita o foaie in care scria sa paraseasca strada toti locatarii si sa nu incerce vreo cineva sa mai intre acolo.Dar eu cum sa fac?Trebuie sa ma duc sa imi recuperez tatal.Dar mai am o sansa.Poate e vreo farsa.Imi iau telefonul si il apelez pe tata dar nu raspunde.Se pare ca asta nu este o farsa pana la urma.

Tresar cand aud soneria si imi intorc capul cu viteza luminii inspre usa.Cu tot dezastrul asta am uitat ca trebuia sa vina fetele la mine.

Mi-am reglat cat de cat respiratia necontrolata si am mers cu pasi putin nesiguri spre usa.O deschid repede si las doar o mica crapatura intre usa si tocul usii,unde ies prin ea,sa nu vada dezordinea,sa nu imi puna niste intrebari la care nu am raspunsuri.Inchid usa si rasuflu usurata,fortandu-ma sa schitez un zambet si aproape ca mi-a reusit.

Dangerous LifeUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum