Dangerous Life

Capitolul 11

Deci nu imi pot exprima bucuria de cand am avut acea conversatie cu Rebbeca,dar cum chiar o compatimesc.De asta se comporta ea asa.Are si ea un punct slab si acela este mama ei.Am crezut ca are o viata frumoasa,ca primeste mereu ce isi doreste,iar atunci cand zice ceva,ceilalti sa execute ca niste servitori,dar nu.Ea a fost invata cu greul de cand era mica.Este printre putinele persoane care a avut taria sa poata trece peste tot si toate,iar ea sa fie asa cum e ea.Cred ca toate chestiile pe care le-a trait ea,au avut un rol foarte important in cresterea si maturizarea ei.Chiar ma bucur pentru ea ca este cum este,chiar daca uneori sufera,dar este normal.Oricare dintre noi ar face-o cand si-ar aminti de trecut.Dar o intrebare ma tot framanta.Daca Rebbeca a facut chestia asta doar sa ma traga intr-o capcana? sau daca ea vrea sa se imprieteneasca cu mine sa ii spun mai multe?Nu prea cred ca ar face asa ceva daca mi-a vorbit despre viata ei.Dar totusi parca a facut-o de parca ne cunosteam de cativa ani sau eram cele mai bune prietene.Nu stiu ce sa cred,dar sper sa ma insel si sa nu imi fac iar o impresie proasta despre Rebbeca cu niste banuieli afurisite,dar care totusi nu imi dau pace mai deloc.

Prinsa in gandurile mele despre Rebbeca,sunt atat de ametita,incat am intrat in cineva.Pe bune?Am crezut ca am trecut de chestia cu ''eleva noua este o impiedicata''.Imi ridic privirea si dau de niste ochi verzi patrunzatori.Ma uit sau mai bine zis ma holbez in ochii lui si nu pot sa il citesc.Parca isi ascunde fiecare emotie in parte,asa cum fac si eu de altfel.Cand ma uit la el,vad un abis negru,atat de intunecat incat zici ca e Iadul Diavolilor.Dar oare asa sa fie?Daca e un criminal,nu cred ca e atat de rau precum un Diavol.Sau poate da?

-Se pare ca destinul vrea sa ne intalnim mai mereu.-spune cu un ranjet in coltul gurii,apoi scoate de la spatele lui papusa aceea afurisita.-Se pare ca are nevoie de mami.

-Scuteste-ma cu destinul,Styles!-ii zic razand ii incercarea lui patetica de a fi un mare poet si ii iau papusa din mana si incep sa o legan.-De ce nu se opreste chestia asta?-zic de-a dreptul enervata.

Harry merge in spatele meu,stand lipit,iar bratele le duce in jurul taliei mele,defapt pe mainile mele pentru a ma ajuta sa legan bebelusul si se pare ca a functionat.Dupa ce l-am leganat amandoi umpic,s-a linistit.

-Wow!-spun soptit,apoi ma intorc cu capul in spate,holbandu-ma iar la ochii lui verzi.Am zis vreodata ca ador ochii verzi?Daca nu am zis,spun acum.-

-Se pare ca acest copilas se bucura ca ii suntem parinti.-spune pe un ton aproape serios,uitandu-se intens in ochii mei.-

Se apropie cu capul din ce in ce mai tare de al meu si cred ca vrea sa ma sarute,dar totusi nu ma retrag.Parca sunt hipnotizata.Isi lipeste usor buzele de ale mele,doar stand cu ele asa sa vada ce reactie am,dar eu iau initiativa si ma intorc cu fata la el,asezandu-mi o mana dupa capul lui si tragand putin de carlionti,iar cu cealalta mana tinand bebelusul.Se pare ca e surprins,vazand ca vreau sa il sarut,dar nu mai sta pe ganduri si incepem un sarut plin de dorinta.Nu unul salbatic.Dupa ce ne-am desprins din sarut,-parca durand o vesnicie-imi deschid usor ochii,iar apoi ma retrag usor-usor cu capul de langa al lui.

-Saruti...wow!-spune putin balbait si cu buzele umflate.Arata asa de adorabil.-

-Pai multumeste-te cu atat.Altul nu mai primesti.-spun razand si dau sa ma intorc,dar ma prinde de mana.-

Serios?Nu suntem intr-o telenovela ciudata indiana,unde fata vrea sa plece dupa ce s-au certat sau cand ii da o veste proasta baiatului,iar el o prinde de mana si o imbratiseaza.Ce clisee dragute.Nu am ce sa spun...

Harry ma intoarce cu fata la el,si isi lipeste buzele de fruntea mea,lansandu-le cateva secunde acolo,imprastiind in corpul meu o chestie care ma facut sa tremur.Ce a fost asta?

Dupa ce isi dezlipeste buzele de fruntea mea,imi venea sa il trag din nou de tricou si sa ii zic sa puna mai repede buzele inapoi pe frunte,deoarece se simtea atat de bine si atat de cald,-Cum poate omul sa imprastie atata caldura doar cu buzele?-dar bineinteles ca orgoliul nu ma lasat,dar in schimb m-am ridicat putin pe varfuri si l-am pupat si eu pe frunte,lasand buzele acolo aproximativ cat le-a tinut si el.Am avut noroc ca nu sunt scunda si ajung numai bine cu buzele la fruntea lui daca ma ridic pe varfuri,dar bineinteles,a lasat si el putin capul in jos.Dupa ce mi le dezlipesc,l-am pupat repede pe nas si i-am dat un bobarnac si am fugit repede de langa el,-ducandu-ma spre masina-sa nu ma mai opreasca din drum,dar m-am intors la el si i-am scos copilaros limba,el imitindu-ma si amandoi izbucnind in ras.Cand am ajuns la masina,am lasat repede pe scaunul din fata bebelusul.