Totul a fost doar o minciuna

Capitolul VIII

  Laurewnce Hale

   Aud soneria de la usa. Oare cine mama naibi o fi? Merg leneș și deschid usa, iar in fata mea o vad pe Ayda, care avea niște urme pe gat și parea oarecum speriata dar și foarte linistita in același timp. Oare eu ii lăsasem acele urme ? Ce prost sunt ma mai întreb dacă eu i le-am lasat, când eu am prins-o azi de gat ca un fraier.

-Buna.

-Buna și tie. Ce te aduce pe aici?
Eram oarecum surprins de prezenta sa la mine acasa. Oare ce o cauta ea aici?

-Am venit sa vad ce faci.

-Pai sunt bine. Intra dacă vrei.
   Ma dau la o parte iar ea intra cu pasi mărunți in casa. Parea ca analizează totul, se uita atent la tot din jurul sau, de la covorul roz din fata oglinzii de pe hol pana la candelabrul cu cristale.

-Imi place casa ta.

-Multumesc.
   Nu înțelegem ce cauta ea aici, credeam ca ii e foarte frica de mine după faza de azi de la dulapuri.

   Am dus-o in sufragerie, iar ea s-a asezat usor pe canapea. Parea atâta de linistita încât imi transmitea și mie din calmul ei.

-Vrei ceva de baut?

-Nu, sunt ok. Aseaza-te si tu.
   M-am asezat usor pe canapea lângă ea si ii analizam gatul, chiar imi parea rau pentru ce i-am făcut. Nu sunt agresiv cu fetele in general, dar azi nu stiu ce ma apucase.

-Imi pare rau pentru gat, Ayda.
  Ma uitam fix in ochii ei și avea cei mai pătrunzători ochi albastri pe care ii văzusem pana atunci. Ma duceau cu gândul ca ma aflu in largul marii cu iahtul, iar asta ma relaxa.

-E ok. Asa reacționezi la suferinta.

-Nu îți e frica de mine?

-Ar trebui sa imi fie frica?

-Nu, Ayda. Nu sunt un monstru ca sa trebuiască sa îți fie frica de mine.

-Am o idee.
Oare ce i-o fi trecut prin capul acela? Parea entuziasmata de ceea ce avea sa imi spună, iar eu eram curios de ideea ei.

-Ce idee?

-Ce zici sa gătim ceva dulce?

-Cum ar fi?

-Clătite. Ai ingrediente in bucatarie nu?

-Da.

   Nu mai spune nimic doar ma trage după ea înspre bucatarie.
I-am asezat toate ingredientele, iar ea a început sa gătească,ma uitam fascinat la ea. Însă încă eram confuz de ce tocmai se întâmpla la mine in bucătărie, nu știam sa gestionez situația.

-O sa ma ajuti sa coc clătitele astea sau o sa stai ca o piatra acolo sa ma privești?

-O sa te ajut.
Eram in spatele ei și o priveam cum arunca fiecare clătită in aer ca sa o intoarca. Ayda nu avea o companie chiar atâta de rea precum credeam.

După ce am terminat ne-am asezat la masa și am început sa mâncam. Ma uit mai atent la ea și pe buza de jos avea putina ciocolata, asa ca fără sa ii spun ceva i-am luat ciocolata cu degetul. A ramas surprinsa și a continuat sa se uite la mine, astfel timp de câteva minute doar ne-am uitat unul la altul.

-Ce ar fi sa facem curat in bucatarie?
  S-a ridicat brusc de pe scaun si parea agitata. Oare o fi deranjat-o contacte nostru vizual?

-Sunt de-acord.

Am mers in bucatarie și am început cu spălarea vaselor. Am stropit-o cu putina apa, dar nici ea nu s-a lăsat, asa ca pana la final am pornit o bataie cu apa, iar râsetele noastre se auzeau in toată casa. Voiam ca momentul asta nu se mai sfârșească pentru ca pentru o clipa am uitat de toate problemele.

Am terminat de spălat vasele si ne-am întors in sufragerie. Ayda avea zâmbetul pana in urechi si parea ca se simte bine in compania mea.

-Cum ti s-a părut ziua de azi? Spune ea dintr-o data.

-A fost ok. Multumesc.

-Pentru?

-Ca încerci sa ma ajuti si ca nu îți e frica de mine după ce ti-am făcut azi.

-E ok, stai liniștit. Acum o sa plec, am de făcut teme pentru maine.
Își ia ghiozdanul si adidasii si inainte sa iasa din curte imi mai arunca o privire scurta.

-Ne vedem maine, Ayda!

-Da, Hale. Ne vedem.
Imi mai arunca o privire scurta și iese in graba pe poarta.

Am inchis usa si am plecat la mine in camera, acum ca ea a plecat pot sa ma întorc liniștit la tigarile mele si la durerea pe care o simt. Pentru câteva ore cât eram cu ea, m-a făcut sa uit de tot, si o admir pentru asta. Apreciez ca după câte i-am făcut imi e alături.