Totul a fost doar o minciuna

Capitolul XXVI

Ayda Antony

  Eram alături de mama si pregateam masa, in seara asta Lawrence vine sa ii cunoasca pe ai mei, sunt un pachet de nervi si am niste emotii teribile. Nu trebuia sa le fac pe plac alor mei, trebuia sa mai astepte.

- Esti bine scumpo? Ma intreaba mama.

- Da sunt bine.

   Aud soneria si ma grabesc sa merg sa deschid usa. Stiam deja cine era dincolo de aceasta.
  Am deschis usa usor, iar atunci toate emotiile si nervi pe care ii aveam au trecut instant. Eram fericita sa il vad, cu toate ca l-am vazut acum cateva ore mi-a lipsit enorm.

- Buna iubito. Spune Lawrence si ma saruta scurt.

- Buna si tie.

- Esti bine?

- Da, doar ca nu eram pregatita pentru seara asta.

- O sa fie totul bine. Ma saruta scurt pe frunte si se uita in ochii mei.

Il iau de mana si mergem în bucatarie unde va avea loc aceasta cina minunata.

- Buna seara domnule si doamna Antony. Saluta Lawrence respectuos.

- Buna Lawrence. Spune tata.

  Mi-am aruncat o privire înspre mama, iar ea il analiza din cap pana in picioare. Sper sa trecem cu bine peste seara asta si sa nu-l distruga din cateva vorbe. Au obiceiul de a face asta si imi e frica sa nu-i faca asta si lui.

  Ne-am asezat la masa, iar linistea era prezenta. Nimeni nu spunea nimic, linistea asta ma ingrijora.

- Si Lawrence ce vrei sa faci pe viitor? Il intreaba mama.

- Vreau sa studiez medicina si sa devin medic.

- Foarte interesant. Ayda noastra ti-a spus ca vrea sa se faca scriitoare?

- Da, mi-a spus.

- E o mare prostie. O sa moara de foame. Spune tata.

- Luka te rog. Spune mama privindu-l urat.

- Sunt sigur ca Ayda va fi o scriitoare foarte buna. O sa reuseasca ce si-a propus. Sunt sigur. Spune Lawrence privindu-ma zambind.

- Si Lawrence, bei, fumezi sau consumi droguri?

- Tata! Spun pe un ton deranjat.

-  E ok Ayda. Spune Lawrence.

- Lasa baiatul sa vorbeasca. Adauga mama.

- Beau ocazional, nu foarte des. Fumez la fel ocazional si droguri nu iau si nici n-am luat.

- Ok, ok. Vad ca sti sa raspunzi la toate intrebarile.

Nu spun nimic doar il privesc urat pe tata. Am inceput sa bat cu piciorul intr-un ritm alert din cauza nervilor. Atunci simt cum mana lui Lawrence se aseaza pe piciorul meu, iar atunci acesta  se opreste de la sine, iar eu ma calmez.
   Ma uit la el si imi arunca o privire care imi spune sa ma linistesc ca totul va fi bine.

- Cum ti s-a parut mancarea? Il intreaba mama.

- Totul a fost delicios doamna Antony.

- Te rog Lawrence, spune-mi Laura.

- Bine.

   Ne-am ridicat de la masa si am plecat sus la mine in camera alaturi de el.

- Imi pare rau pentru parintii mei. Spun si ma apropi usor de el.

- E ok. Spune el si ma saruta scurt pe buze.
 
Lawrenece a plecat pana la baie. Lasandu-ma in liniste la mine in camera, chiar trebuie sa aflu ce parere au ai mei despre el.
  Imi aud telefonul sunand. Oare cine o fi? Il ridic de pe noptieră si era numar necunoscut. Raspund.

- Foarte frumos Ayda. Si mai frumos o sa fie cand fraierul o sa iti franga inima.

- Cine esti? Intreb eu deoarece nu-i recunosteam vocea absolut deloc.

- Nu conteaza cine sunt, astept doar ca minunatul tau iubit sa iti spuna adevarul.

- Despre ce naiba adevar tot vorbesti?

- Vei afla printeso.

Mi-a inchis in nas inainte sa mai spun ceva. Oare cine naiba o fi? Si despre ce adevar tot vorbeste? Cred ca e doar o inventie care sa ma tina departe de Lawrence.

- S-a intamplat ceva iubito? Ii aud vocea lui Lawrence.

- Nu. De ce?

- Pari putin abatuta.

- Sunt doar obosita.

- Inteleg. Eu am sa plec bine?

- Bine.

  L-am insotit pana in fata usii de la intrare, insa nu a plecat pana nu si-a luat ramas bun de la ai mei. M-a sărutat si a iesit pe usa.
  Am mers în sufragerie si m-am asezat pe canapea alaturi de mama.

- Chiar iti place baiatul asta scumpo? Ma intreaba ea.

- Da mama. E vreo problema?

- Nu scumpo. Doar ca nu-mi miroase ceva a bine in legatura cu el.

- Ce anume? Intreb eu.

- Nu stiu, dar te rog sa ai grija.

- Bine mama.

  Ma saruta scurt pe frunte, iar eu imi pun usor capul pe umarul ei. Chiar aveam nevoie de asta, a fost o seara pe care nu mai vreau sa mi-o amintesc repede. Sa il aduc acasa pe Lawrence nu cred ca a fost cea mai buna alegere.