Totul a fost doar o minciuna

Capitolul III

   Ayda Antony

     Aveam nervii intinsi la maxim dupa evenimentele de azi cu fraierul ala de Laurewnce, iar acum tot liceul ma cunostea si ma privea de parca as fi ceva vedeta.  Ce sa zic am titlul de ,,fata care l-a refuzat pe faimosul Laurewence Hale". Dar ma bucur in acelasi timp ca nu sunt una din fraierele care i-au picat in plasa.

  Am decis sa merg la cantina  sa mananc ceva, poate ca mancarea o sa ma ajute sa ma calmez.

  La cantina am dat cu ochii de el si de gasca lui, ma durea capul numai cand il vedeam. Sper doar sa ma lase inpace, macar azi pentru ca a facut destule.

  Imi iau niste paste cu sos de rosii si un suc de portocale si ma uitam ca sa gasesc o masa unde sa pot sta si sa mananc linistita. Incep sa regret ca nu m-am dus sa mananc la biblioteca, era mult mai bine decat aici unde il vad pe el si totii ochii care ma priveau.

  Fac cativa pasi iar cineva intra in mine, iar pastele mele s-au intalnit cu bluza mea alba. Nu imi venea sa cred ca tocmai asta trebuia sa mi se intample chiar azi. Imi ridic privirea si il vad pe Laurewnce care avea zambetul pana in  urechi. Atunci sangele a inceput iar sa imi fiarba in vene.

-Tu nu te uiti pe unde mergi, fraiere? Strig eu la el.

-Tu trebuia sa fi atenta. Sunt sigur ca ai facut asta intentionat. Spune amuzat.

   La auzul cuvintelor lui am luat un pahar de apa de pe tava cuiva din apropiere si l-am udat. Parea surprins de gestul meu, iar eu ma simteam foarte bine sa il vad asa.

-Ce naiba e cu tine? Tipa el.

-Nu stiu, tu ai inceput. Suntem chit acuma. Spun  si ma intorc ca sa ies de acolo, deoarece toata lumea se uita cu drag la spectacol.

   Am iesit din cantina si am plecat la dulap in speranta ca o sa am o bluza de schimb.

  Ajunsa la dulap nu am gasit nimic. Nu o sa pot sta toata ziua cu bluza asta murdara de sos de rosii.

-Cred ca ai nevoie de asta. Spune o voce masculina din spatele meu.

  Ma intorc si il vad pe unul din prietenii lui Laurewnce care imi intindea un tricou, parea sa fie al lui.

-Te-a trimis el? Il intreb.

-Cine? Intreaba el confuz.

-Hale. Spun uitandu-ma la el.

-Ah, nu. Nu mi se pare corect ca te-a chinuit azi asa. Spune si schiteaza un mic zambet.

-Nu stiu ce e ineregula cu el. Spun si oftez.

-E doar fraier. Spune acesta privindu-ma.

-Cum poti fi prieten cu el? Intreb eu.

-Cu noi e altfel. Acum ia tricoul si fugi si te schimba. Spune el serios.

-Multumesc din suflet. Spun si ii zambesc.

  Ma simteam oarecum mai bine, iar gestul sau imi dadea de inteles ca nu era la fel de nesimtit ca si prietenul sau. Am presimtirea ca eu si el o sa fim prieteni buni.

-Te astept aici si mai discutam dupa daca vrei. Spune el.

-Mi-ar placea. Spun si ii zambesc.

  Am fugin in graba la baie si m-am schimbat. Tricoul lui imi era destul de larg, dar macar ma schimbasem.
  M-am intors la dulap, iar el era tot acolo. Se pare ca chiar vrea sa mai vorbim. Credeam ca o spune doar asa. Mi-am bagat bluza in dulap si mi-am mutat privirea la el.

-Apropo, sunt Ayda. Spun si zambesc.

-Sunt Christopher, dar imi poti spune Chris. Spune si imi zambeste.

-Incantata. Facem literatura impreuna nu? Intreb eu incercand sa gasesc subiecte de discutie.

-Da, si matematica si istorie si chimie. Spune amuzat.

-Am spirit foarte prost de observatie. Spun si zambesc.

-Stai linistita. Nu vrei sa mergem la biblioteca sa vorbim mai mult in  plus am niste sandwichuri pe care le-am putea imparti. Spune el.

-Suna bine. Spun incantata de ideea lui.

   Am mers impreuna cu Chris la biblioteca si ne-am ascuns printre rafturile de carti unde nu era multa lume, deoarece nu ne doream sa atragem atentia.

    Am vorbit despre o groaza de lucruri. Am aflat ca ii placea sa citeasca si ca era indragostit de profesoara de engleza, care era destul de tanara. Aveam o groaza de lucruri in comun, iar compania lui Chris era una placuta. Presimtirea mea ca vom fi prieteni buni se adevera si ma bucuram extrem de mult.

-Trebuie sa ma intorc la ore. Spun si ma ridic de pe mocheta rosie.

-Si eu ar trebui sa fac la fel. Nu am chef. Spune el si nu ii venea sa se ridice.

-Haide, lenesule. Spun si ii intind mana, iar el se ridica intr-un final.

-Apropo, in weekend dam o petrecere acasa la Noah. Vrei sa vi? Intreaba el.

-Stiu si eu, nu imi plac petrecerile. Spun si ma uit la el.

-Haide, nu strica putina distractie. Spune el zambind.

-Mai vedem. Spun serioasa.

-Vin si te iau pe sus. Spune si rade.

-Vreau sa o vad si pe asta. Spun amuzata.

-Nu fi sigura ca nu o sa o fac. Spune și imi zâmbește.

   Am plecat in clasa si cat eram pe hol Chris incerca sa ma convinga sa merg la acea petrecere. Nu are nici un rost sa insiste, nu prea cred ca o sa merg, mai ales ca Hale era acolo si nu voiam sa il mai vad in fata ochilor dupa tot ce mi-a facut azi.