Totul a fost doar o minciuna

Capitolul XX

Ayda Antony

  Afara ploua cu galeata, iar eu am fugit in graba inspre usa lui Christopher. Trebuia sa aflu ce se intampla. Am inceput sa bat zgomotos, insa nimic. Parea ca nimeni nu e acasa, dar eram sigura ca Chris era acolo, simteam asta.

- Christopher deschise afurisita asta de usa. Spun si atunci lacrimile isi fac aparitia pe obrajii mei. Te rog.

  Insa nimic, am continaut sa bat in usa si sa tip printre lacrimi sa imi deschida. Oare ce se intampla cu el?

  Atunci vad cum usa se deschide si vad o fantoma in fata ochilor, era alb la fata, ochii ii erau rosii, parul ravasit si puteam sa vad cum tremura de pe picioare. 

  Nici nu stau pe ganduri si ii sar in brate. Imi raspunde la imbratisare si atunci il aud cum incepe sa planga in hohote. Nu il vazusem vreodata asa pe Chris, se pare ca si cei mai puternici oameni cedeaza odata si odata.

- Te rog, spune-mi ce s-a intamplat. Spun in soapta.

 Intram in casa, iar prietenul meu se aseaza incet pe canapea. Parea distrus si stors de orice pic de viata.

- Am cancer Ayda.  Spune el serios.

- Poftim? Nu se poate face nimic?

- Trebuie sa merg la o clinica in Australia, Ayda.

- Cand vei merge?

- Peste doua zile am zborul programat. Oricum il vor stopa pentru o perioada. o sa revenia inapoi si o sa trebuiasca sa repet tratamentul toata viata pana nu o sa se mai poata face nimic. 

- O sa fie totul bine. Iti promit.

- Ce optimista esti Ayda. Spune oftand. Am avut o viata frumoasa. Visam la o familie sti? Sa am casa mea, sotia mea, copii mei. Acum totul s-a dus dracului. 

  Simteam cum se rupe sufletul in el de durere. Nu imi venea sa cred ca lui i se intampla asa ceva. E un om minunat. Dar in viata asa e, doar cei buni au de pierdut din tot. Asta e trist, pentru ca Chris merita tot ce e mai bun.

- Si o sa le ai Chris. Te rog nu te mai dezcuraja.

- O sa incerc.

- Cand ai aflat diagnosticul? 

- Saptamana trecuta. Nu v-am spus pentru ca nu voiam ca cineva sa afle. 

- Sunt prietena ta cea mai buna, Chris. Puteai sa imi spui.

- Si ce rost avea, Ayda?

- Christopher, mi-am promis ca o sa trec si prin focurile iadului alaturi de tine. Spun serioasa. 

- Multumesc. 

  Ma strange asa de tare in brate incat simt ca raman fara aer. Simteam cum inima lui se sfasie in bratele mele, simteam cum ceva a murit in el. Nu suportam sa il vad in starea asta, mi se rupea sufletul. Am inceput sa plang, iar el m-a urmat. Era o diferenta el plangea in hohote de parca lumea s-ar fi daramat in jurul sau, iar eu plangeam pentru ca mi se rupea sufletul, iar gandul ca el sufera de asa ceva ma omoara efectiv. O sa ii fiu alaturi  zi si noapte si nu o sa il las.

- Ayda. Spune el abia respirand.

- Spune Chris.

- Promiti ca nu o sa ma lasi sa ma sting?

- Ce e cu intrebarea asta Chritopher? Ti-am promis si promisiunile raman.

- Esti un om minunat Ayda, iar eu sunt un jeg. 

- De ce spui asta Chris? Nu e adevarat.

- Ba da Ayda, pentru ca Hale... Nu isi continua propozitia, doar ma privea trist.

- Ce e cu Hale?

- Putem sa nu vorbim despre asta. Te rog Ayda, nu sunt in stare sa vorbesc.

- Bine, Chris. Dupa ce te intorci o sa povestim despre tot.

- Multumesc ca ma intelegi.

   Intr-un final am decis sa ii gatesc ceva lui Chris si sa il mai tin de vorba, ca sa mai uite de toate durerile prin care trece. Nici nu imi pot imagina cat ii e de greu sa treaca prin atatea si cancer si Chantal care l-a lasat cand avea nevoie. Din toata ecuatia lipseste Hale, trebuia sa fie aici pentru prietenul sau, nu sa ii ingreuneze situatia mai tare. 

- Chris. Spun si sparg linistea.

- Da, Ayda. Ce e?

- Ce e cu Hale? De ce nu iti e aproape?

- Ayda el inca nu stie si prietenia noastra atarna pe un fir de ata, din cate ti-am spus. 

- Parca erati prieteni de o viata.

- Si inca suntem. Il stiu pe Lawrence de cand eram mici, doar ca acum e o perioada mai complicata pentru noi.

- Inteleg. Gusta asta. Spun si ii intind lingura. Mai trebuie ceva?

- Imi place. 

- Ma bucur atunci.

   Totul a decurs bine restul serii, am mancat, am ras si am vorbit despre diverse chestii.Imi doream nespus de mult ca sa il fac sa se simta bine si sa se simta protejat alaturi de mine sa stie ca e in siguranta si ca il sustin, sa se simta iubit pentru ca merita, mai ales acum.

  Am decis sa raman peste noapte la el, am vorbit si cu mama si i-am explicat cum sta situatia. Imi era frica sa il las singur, deoarece seara e cel mai greu moment si atunci gandesti cel mai mult si toate gandurile te deprima. Imi e frica sa nu isi faca ceva, recunosc asta. Il cred in stare de orice, oricat ar fi el de puternic sunt sigura ca si-ar face ceva. 

- Te iubesc, Ayda. Spune Chris si ma strange in brate.

- Si eu te iubesc dragule.