One million galaxies

Cap. 5 Intalnire cu legionarii

Acum, eu cu Rendy alergam disperati prin toata Universitate.De ce? Simplu! Habar nu avem unde e clasa, e destul de tarziu ( vom intarzia...iar..) si probabil "printesa" echipei ne va face sa regretam. In timpul in care incercam sa batem orice record la alergat, ne izbim de o namila de om.
*Am acest dar de a ma izbi de ciudati*
- Hei! Scuzati-ma ca am iesit in calea voastra, chiar nu am vrut sa....Hei...Micutule, prietenul tau micut e bine?
Se pare ca matahala vorbea cu mine de amicul meu neptunian,care ii pipaia picioarele incercand sa-si gaseasca ochelarii.Pentru o clipa, imi indrept privirea spre el, pentru a-l analiza mai bine.Ok, pai daca venusianca nu ne-a mancat inca, tipul asta o va face sigur! Era un baiat extrem de inalt pentru o forma umana, de aproape 3 metri, cu o piele inchisa,ochi mari si mov, cu par saten foarte inchis, dat pe spate si cu o codita impletita in fata.Cel mai ciudat, lasand la o parte urechile animalice, era felul in care era imbracat: purta pantaloni lungi si negri, un tricou crem, iar piesele de rezistenta erau palaria de cowboy si ochelarii de soare semi-transparenti.
-Suntem bine! ii spun eu tipului in timp ce ii dau ochelarii lui Rendy.
La fel ca mine, amicul meu ramane uimit de infatisarea tipului. Incercam sa fugim,dar acesta ne prinde de jachete :
-Unde credeti ca plecati? Stati calmi, nu va mananc. Numele meu e Allan.
-Numele meu este Rendy.
-Iar numele meu e Dustin.
- Imi place de voi baieti. Si nu doar de voi, imi place mult si galaxia voastra.
- Daca ma lasi sa te intreb, spun eu,tu de unde vii?
-Vin din Tempogalaxie, mai exact de pe Maltrix. Am venit aici pentru a ajuta la pastrarea linistii si armoniei intre noii veniti.Stiti voi, echipa mea nu se ocupa doar cu indeplinirea misiunilor, dar avem si mici programe artistice,suntem cantareti, mai exact.
-In sfarsit, aici erai Allan, se aude o voce feminina din spate.
Ne intoarcem si ii vedem pe doi dintre cei mai puternici legionari ai universitatii, Antony Parker, un plutonian distrat, amuzant, cu ochi de felina ca onixul si cu parul mov,mereu cu un animal pe umar, imbracat in culorile planetei sale, albastru inchis si alb, si Alice Mander, una dintre cele mai serioase si impulsive fete ale galaxiei, imbracata in negru, cu o piele movie,avea parul albastru aranjat si poarta un bandaj pe unul din ochi.Se spune ca a reusit sa treaca de la rangul de novice direct la cel de legionar,nefiind nici veteran, nici senior.

-Care-i faza cu copiii astia? spune aceasta privindu-ne.

-Ei sunt noii mei prieteni, Dustin si Rendy.
- Allan, fi serios. Toti novicii sunt prietenii tai. Salut baieti, eu sunt Antony.
- Uite care-i faza picilor, numele meu e Alice si nu ar trebui sa ma infruntati si sa nu va prind ca vorbiti cu mine de parca am fi prieteni! Clar?
-Da doamna! tipam noi militareste.
-Bun, acum ca ati inteles, care sunt numele voastre?
- Rendy Sirius.
-Dustin Andros.
-Andros? Jupiter deci. Din cate stiu e o singura familie pe Jupiter cu numele de Andros, asa este?
- Da...
- Atunci, asigura-te ca esti pregatit sa ma infrunti, pentru ca vei plati pentru ochiul pierdut din cauza surorii tale.
Raman usor uimit de faptul ca stie ca sunt un Alfa, dar si mai tare pentru ca se pare ca sora mea e rivala acestei minti diabolice cu care voi avea de-a face in universitate.Allan se apropie de mine si de Rendy uitandu-se destul de urat la Alice.Se pare ca si el a inteles cat de rau am dat-o in bara.
-Allan, ne poti arata unde este sala 6? spune Rendy usor rusinat de situatie.
-Sigur, veniti dupa mine.
Mergem pe un coridor lung, fara a spune nimic. Cand am ajuns, Allan ne-a dat un aparat care sa serveasca drept harta a universitatii.Cum era de asteptat...am intarziat... Profesorul pare sa nu fie deranjat de intarzierea noastra de cateva minute, dar altfel stau lucrurile in a doua banca. Renady urla la noi cat o tinea gura, iesindu-i parca foc pe nari. Ok, se pare ca, de data asta, chiar vom fi omorati de nemiloasa venusianca....